Ai întrebări despre autism, ADHD, anxietate sau depresie? Găsești ghiduri clare, verificate de specialiști. Acum, acces gratuit.
Acest articol analizează relația controversată dintre consumul de acetaminofen de către mamă în timpul sarcinii și riscul de ADHD la copii, pe baza unui studiu recent publicat în revista „Nature Mental Health”. Autorii evaluează în mod critic punctele forte și limitările metodologice ale cercetării pentru a determina relevanța acesteia pentru practica clinică.
Acest studiu transversal, realizat pe un eșantion de 13.085 de studenți francezi, a analizat legăturile dintre simptomele ADHD și comportamentele sexuale riscante, utilizând chestionare validate de autoevaluare și o analiză de regresie logistică ajustată. Studenții cu simptome accentuate de ADHD au prezentat rate semnificativ mai ridicate de inițiere sexuală precoce, utilizare inconsecventă a prezervativului, diagnostice de ITS și parteneri multipli, iar în rândul studentelor s-a constatat, de asemenea, o utilizare redusă a contraceptivelor.
Această analiză examinează modul în care diferite tipuri de activitate fizică — inclusiv exercițiile aerobice, activitățile cu abilități specifice (înot, yoga), sporturile cu abilități generale și antrenamentul interval de intensitate ridicată — influențează simptomele ADHD la copii și adolescenți. Datele disponibile sugerează că exercițiile fizice structurate pot îmbunătăți atenția, reduce hiperactivitatea și impulsivitatea și pot spori funcția executivă prin mecanisme care implică factorul neurotrofic derivat din creier (BDNF) și modularea catecolaminelor, deși parametrii optimi rămân încă de stabilit.
Acest studiu comparativ, realizat pe un eșantion de 100 de adulți cu ADHD și 100 de persoane sănătoase din grupul de control, a constatat că adulții cu ADHD au raportat un timp petrecut în fața ecranului semnificativ mai mare, ritmuri circadiene mai perturbate și o calitate a somnului mai slabă. Perturbarea ritmului biologic a fost identificată ca fiind cel mai puternic factor predictiv al calității slabe a somnului în ambele grupuri, depășind puterea predictivă a severității simptomelor ADHD sau a timpului petrecut în fața ecranului luate separat.
Acest studiu realizat pe un eșantion de 150 de copii cu vârste cuprinse între 8 și 12 ani a constatat că cei care prezentau atât tulburare specifică de învățare, cât și ADHD manifestau trăsături autiste semnificativ mai pronunțate în comparație cu grupurile care prezentau doar ADHD, deficitele de motivație, funcția executivă și abilitățile motorii fiind factori predictivi cheie. Rezultatele sugerează că manifestarea trăsăturilor autiste în cazul comorbidității neurodezvoltării este asociată cu deficiențe subiacente la nivel motivațional, executiv și senzoriomotor, mai degrabă decât să existe ca o afecțiune independentă.
