Ai întrebări despre autism, ADHD, anxietate sau depresie? Găsești ghiduri clare, verificate de specialiști. Acum, acces gratuit.
Această cercetare investighează modul în care calea kinurenică conectează procesele inflamatorii sistemice la daunele neuronale în scleroза multiplă, explorând mecanismele imunometabolice care stau la baza patologiei bolii. Studiul examinează căile biochimice care pot explica relația dintre activarea imună și neurodegenerare în SM.
Un studiu controlat randomizat cu 16 pacienți cu scleroza multiplă de tip recidivant-remitent într-o fază de tranziție a comparat tratamentul cu siponimod cu terapia de primă linie, evaluând funcția neurologică și modificările fMRI în repaus pe o perioadă de 6 luni. Siponimodul a arătat o preservare relativă a conectivității funcționale în rețeaua saliență (cerebel și lobul temporal), în timp ce grupul de control a prezentat un declin marcat, sugerând potențiale efecte neuroprotectoare.
Acest studiu a analizat modul în care rețelele cerebrale structurale și funcționale integrate din regiunea frontoparietală se corelează cu performanța cognitivă la 780 de persoane cu scleroză multiplă recidivant-remisivă. Centralitatea mai ridicată a rețelelor multistrat și parametrii rețelelor monostrat au prezentat asocieri slabe cu performanța la testele cognitive, însă rezultatele nu au putut fi reproduse folosind atlase cerebrale diferite, ceea ce limitează semnificația lor practică.
Acest studiu randomizat controlat a comparat kinesiologia educațională (Brain Gym), combinată cu kinetoterapia convențională, cu terapia convențională administrată în monoterapie, la 36 de pacienți cu scleroză multiplă (SM) care prezentau tulburări cognitive ușoare. Grupul de studiu care a urmat programul Brain Gym a înregistrat îmbunătățiri semnificative ale funcției cognitive și ale coordonării mâinilor, evaluate prin testele RehaCom și Purdue Pegboard, pe parcursul celor 4 săptămâni de tratament.
Acest studiu demonstrează că persoanele cu scleroză multiplă prezintă o variabilitate mai mare în ceea ce privește accelerarea vârstei epigenetice în comparație cu grupul de control sănătos, forma secundar-progresivă a SM prezentând o abatere standard de 1,5 ori mai mare în măsurătorile PhenoAge. Rezultatele evidențiază eterogenitatea biologică a evoluției SM și subliniază necesitatea unor eșantioane mai mari, care să țină seama de variație, în viitoarele cercetări privind îmbătrânirea epigenetică.
