Ai întrebări despre autism, ADHD, anxietate sau depresie? Găsești ghiduri clare, verificate de specialiști. Acum, acces gratuit.
Un studiu caz-control cu 174 de participanți a examinat dacă globulele roșii sunt mai fragile la persoanele cu scleroză multiplă progresivă, cu ipoteza că hemoglobina poate fi o sursă de fier în exces în cerebru în patologia SM. Rezultatele au arătat că fragilitatea eritrocitară crescută la pacienții cu SM a fost asociată cu modificări ale volumului creierului, sugerând un potențial mecanism patologic care implică dereglarea fierului.
Acest studiu retrospectiv pe 51 de pacienți cu SM a examinat modul în care terapia cu fingolimod afectează arhitectura vasculară a vaselor de sânge în stratul choroidal al ochiului pe o perioadă de 24 de luni. Tratamentul cu fingolimod a fost asociat cu creșterea indicelui de vascularitate choroidală și scăderea ariei stromale, fără efecte adverse asupra viziunii sau grosimii maculare.
Un studiu transversal pe 52 de pacienți cu SM a constatat că 61,5% au experimentat simptome neuropsihiatrice, cel mai frecvent iritabilitate, depresie și tulburări de somn, care au afectat semnificativ calitatea vieții. Cercetarea demonstrează că aceste simptome persistă indiferent de stadiul bolii SM sau statusul tratamentului, subliniind necesitatea unui depistaj și al unei intervenții precoce.
Acest studiu retrospectiv a analizat dacă anumiți markeri ai anticorpilor IgM din lichidul cefalorahidian pot prezice evoluția bolii la 37 de pacienți cu scleroză multiplă recidivant-remisivă, pe o perioadă de până la 17 ani. Pacienții care prezentau atât benzi oligoclonale de IgM, cât și anticorpi IgM anti-proteină S-nitrozilată au manifestat o evoluție mai agresivă a bolii, în timp ce cei care nu prezentau niciunul dintre acești markeri au avut evoluții mai benigne, ceea ce sugerează că acești biomarkeri pot contribui la orientarea deciziilor privind managementul clinic.
Acest studiu a examinat activitatea oscilatorie de înaltă frecvență somatosenzorială la pacienții cu SM pentru a investiga dacă obiceiuirea corticală diminuată contribuie la severitatea oboselii. Pacienții cu SM au arătat latență întârziată și amplitudine redusă în oscilațiile de înaltă frecvență pre-sinaptice comparativ cu subiecții sănătoși, sugerând că prelucrarea talamocorticalul alterată poate sta la baza oboselii asociate SM.
