Ai întrebări despre autism, ADHD, anxietate sau depresie? Găsești ghiduri clare, verificate de specialiști. Acum, acces gratuit.
Acest articol abordează diagnosticul de ADHD, adesea neglijat, în rândul populației vârstnice. Accentul pare să fie pus pe sensibilizarea personalului medical cu privire la recunoașterea simptomelor ADHD care pot persista sau se pot manifesta diferit la persoanele în vârstă.
Acest studiu a evaluat nivelul de cunoștințe privind ADHD în rândul studenților de la ciclul de masterat din domeniul educației preșcolare și primare, analizând înțelegerea acestora cu privire la natura cronică a tulburării, manifestările acesteia pe parcursul întregii vieți și necesitatea unei intervenții multidisciplinare timpurii. Rezultatele evidențiază lacune semnificative în formarea viitorilor educatori în ceea ce privește ADHD și recomandă extinderea pregătirii de specialitate în cadrul programelor de formare a cadrelor didactice.
Acest studiu a analizat nivelurile serice de bisfenol A (BPA) la 45 de adulți cu ADHD, comparativ cu 45 de persoane sănătoase din grupul de control, utilizând teste cognitive standardizate și evaluări ale gradului de dizabilitate. Rezultatele au evidențiat niveluri mai ridicate de BPA la pacienții cu ADHD și o asociere cu disfuncționalități legate de activitatea profesională, deși nu s-a constatat nicio corelație directă cu performanța la testele cognitive.
Acest studiu a analizat modul în care inhibitorii recaptării monoaminelor afectează potențarea pe termen lung și eliberarea neurotransmițătorilor în cortexul prefrontal al șobolanilor SHRSP/Ezo, un model animal de ADHD. Rezultatele indică faptul că disfuncția sistemelor dopaminergic și noradrenergic din lobul frontal contribuie la patologia ADHD, metilfenidatul și desipramina demonstrând potențialul de a îmbunătăți plasticitatea sinaptică afectată.
Acest studiu bazat pe populație a comparat utilizarea serviciilor medicale la 8.127 de copii și tineri cu ADHD și 40.136 de subiecți din grupul de control, selectați pe baza criteriilor de potrivire, folosind dosarele medicale din sistemul de asistență medicală primară din Anglia (1998-2015), constatând că cei la care s-a pus ulterior diagnosticul de ADHD au apelat la serviciile medicale de două ori mai frecvent în cei doi ani anteriori diagnosticului. Cazurile de ADHD au prezentat cele mai puternice asocieri cu consultările pentru tulburări mentale/comportamentale (de 25 de ori mai frecvente), dar și o frecvență crescută a consultărilor pentru afecțiuni comune, precum probleme ORL, astm și eczeme.
