Ai întrebări despre autism, ADHD, anxietate sau depresie? Găsești ghiduri clare, verificate de specialiști. Acum, acces gratuit.
ADHD-ul la adulți implică o dereglare emoțională semnificativă și dificultăți legate de starea de spirit, care depășesc simptomele tradiționale de atenție și hiperactivitate. Înțelegerea manifestărilor emoționale ale ADHD-ului este importantă pentru un diagnostic și un tratament cuprinzător în rândul populației adulte.
Tulburările de somn sunt recunoscute în prezent ca factori care contribuie activ la apariția și recidiva afecțiunilor psihiatrice, printre care depresia, anxietatea, tulburarea bipolară, ADHD și PTSD, implicând o dereglare a sistemelor circadiene și a rețelelor de neurotransmițători. Problemele de somn reprezintă caracteristici transdiagnostice care afectează manifestarea simptomelor, prognosticul și rezultatele tratamentului, poziționând somnul ca o țintă de intervenție modificabilă în îngrijirea sănătății mintale.
Acest studiu transversal a analizat reacțiile pupilare la lumină la 22 de participanți cu ADHD și 21 de subiecți din grupul de control, utilizând stimuli cromatici pentru a evalua funcționarea sistemului nervos autonom. Participanții cu ADHD au prezentat o amplitudine și o viteză reduse ale contracției pupilare la anumite lungimi de undă ale luminii, observându-se diferențe specifice de gen la bărbații cu ADHD.
Acest studiu preclinic, realizat pe șobolani cu hipertensiune spontană, demonstrează că expresia redusă a proteinei BAIAP2 în hipocamp corelează cu tulburările de învățare și de memorie asociate cu ADHD și că atât tratamentul cu metilfenidat, cât și supraexpresia proteinei BAIAP2 îmbunătățesc performanța cognitivă. Cercetătorii identifică o potențială interacțiune de reglare între BAIAP2 și un ARN lung necodant, sugerând o nouă cale moleculară relevantă pentru fiziopatologia ADHD.
Acest studiu controlat a analizat modul în care metilfenidatul și amfetamina influențează somnolența subiectivă la 39 de bărbați tineri cu ADHD și la 20 de subiecți din grupul de control, pe parcursul a 25 de ore de veghe continuă. Participanții cu ADHD care nu urmau tratament au raportat niveluri de somnolență semnificativ mai ridicate, în special noaptea și dimineața devreme, în timp ce participanții cu ADHD care urmau tratament au prezentat tipare de somnolență similare cu cele ale subiecților din grupul de control fără ADHD.
