Ai întrebări despre autism, ADHD, anxietate sau depresie? Găsești ghiduri clare, verificate de specialiști. Acum, acces gratuit.
Copiii cu sindromul Down experimentează frecvent dificultăți de hrănire din cauza unor factori anatomici, neurologici și de dezvoltare care pot duce la deficiențe nutriționale. Identificarea și intervenția timpurie prin abordări multidisciplinare sunt esențiale pentru a asigura o nutriție adecvată și a preveni complicațiile.
Această lucrare explorează mecanismele genetice și biologice care stau la baza prevalenței ridicate a epilepsiei la persoanele cu sindromul Down, din copilărie până în vârstă adultă. Ea examinează modul în care anomaliile cromozomale și traseele neurfiziologice alterante contribuie la susceptibilitatea convulsiilor în diferitele etape ale vieții.
Acest studiu transversal pe 697 adolescenți din comunitate a examinat asociația dintre simptomele ADHD și stările mentale cu risc pentru psihoză (ARMS), găsind că ADHD de tip combinat era substanțial mai prevalent în grupul ARMS (68,4% vs 6,6% la controale). Hiperactivitatea-impulsivitatea a prezis statusul ARMS cu diferențe sexuale notabile, sugerând modele de simptome dependente de sex la adolescenții care prezintă atât ADHD cât și caracteristici psihotice timpurii.
Acest studiu pe o cohortă mare de 187.341 de adulți cu vârsta de 50+ ani a constatat că diagnosticul de ADHD era asociat cu un risc crescut de 4 ori de a dezvolta ușoară deficiență cognitivă sau demență, rezultatele fiind corroborate de analiza responsabilității genetice folosind scoruri de risc poligenice. Constatările sugerează că ADHD poate fi un factor de risc independent pentru declinul cognitiv în vârstă înaintată, deși mecanismele rămân să fie clarificați.
Această analiză narativă sistematică examinează dovezile umane care leagă tiparele alimentare prenatale, aportul de colină și expunerile la polifenoli de riscul tulburării spectrului autist (TSA) și tulburării de deficit de atenție/hiperactivitate (TDAH). Deși studiile pe diete complete arată cea mai directă evidență și datele preclinice susțin plauzibilitatea biologică, rezultatele rămân dependente de cohortă cu potențial confuz; revizuirea subliniază că dovezile actuale nu susțin suplimentarea cu nutrienți unici în doze mari pentru prevenția TSA/TDAH, recomandând în schimb concentrarea pe nutriția maternă adecvată și echilibrată.
