Ai întrebări despre autism, ADHD, anxietate sau depresie? Găsești ghiduri clare, verificate de specialiști. Acum, acces gratuit.
Această revizuire sistematică examinează modul în care antrenamentul Tai Chi îmbunătățește simptomele motorii la pacienții cu boala Parkinson analizând mecanismele biomechanice, moleculare și neurale. Dovezile din 10 studii clinice (6 RCT-uri, 4 non-randomizate) arată că Tai Chi îmbunătățește controlul postural, echilibrul, forța musculară și reduce tonusul muscular și riscul de căderi.
Acest articol prezintă o strategie clinică bazată pe dovezi pentru gestionarea simptomelor non-motorii în boala Parkinson, inclusiv psihoza, tulburările de dispoziție, deficiența cognitivă, tulburările de somn și disfuncția autonomă. Abordarea subliniază prioritizarea practică în timpul vizitelor clinice, optimizarea medicamentelor adecvate și integrarea intervențiilor farmacologice și comportamentale, inclusiv ISRS-uri, exerciții fizice și terapia cognitiv-comportamentală pentru a îmbunătăți rezultatele pacienților și bunăstarea celor care au grijă de ei.
Acest studiu bazat pe registru, care a inclus 19.165 de pacienți cu boala Parkinson, a constatat că 11,7% aveau depresie documentată anterior diagnosticului de boală Parkinson, incidența crescând remarcabil în anul precedent diagnosticului. Cu toate acestea, ratele depresiei anterioare diagnosticului nu au diferit semnificativ între grupurile stratificate în funcție de intensitatea sau modelele de escaladare a tratamentului dopaminergic, sugerând că depresia prodromală nu este asociată cu o progresie motorie accelerată în boala Parkinson.
Acest studiu bibliometric a analizat tendințele de publicare în cercetarea privind terapia prin exerciții fizice pentru boala Parkinson din perioada 2004-2024, relevând o creștere constantă a volumului de cercetare cu accelerare după 2019. Principalele domenii de cercetare includ mersul, echilibrul, funcția motorie și îmbunătățiri ale calității vieții, cu interes emergent în intervențiile de telemedicină și telehealth.
Un sondaj comunitar de mari dimensiuni cu peste 130.000 de indivizi din Gujarat rural a identificat 393 de persoane cu epilepsie activă, constatând că 66,6% aveau lacune în tratament—fie niciodată nu au primit medicamente, fie l-au întrerupt. Percepțiile pacienților, în special lipsa conștientizării și credința în vindecare, au fost predictori mai puternici ai lacunelor în tratament decât factorii clinici, cum ar fi severitatea crizelor sau barierele de acces.
