Ai întrebări despre autism, ADHD, anxietate sau depresie? Găsești ghiduri clare, verificate de specialiști. Acum, acces gratuit.
Un pacient cu scleroză multiplă remitentă-recidivantă a dezvoltat petehii (pete mici de sânge) și epistaxă (sângerări nazale) după a doua doză de alemtuzumab, o terapie imunosupresoare. Cazul subliniază importanța vigilenței clinice și managementului oportun al acestor efecte adverse cunoscute, pe măsură ce utilizarea alemtuzumabului se extinde în tratamentul sclerozei multiple.
Un studiu transversal pe 145 de pacienți cu SM din Arabia Saudită a constatat că nivelurile mai ridicate de activitate fizică au fost semnificativ asociate cu scoruri mai bune ale calității vieții, în special în rândul celor 41,7% din pacienții foarte activi. Cercetarea a utilizat chestionare standardizate pentru a măsura activitatea fizică și starea de sănătate, evidențiind că disponibilitatea pentru exercițiu și gestionarea simptomelor sunt factori importanți în îmbunătățirea calității vieții pentru pacienții cu SM.
Acest studiu investigheaza relatia dintre factorii sociodemografici (varsta, sex, educatie, statut ocupational) si caracteristicile clinice cu severitatea oboselii la pacientii cu scleroza multipla. Intelegerea acestor determinanti poate ajuta la identificarea populatiilor cu risc inalt si la informarea interventiilo r tintite pentru managementul oboselii in SM.
Acest studiu multicentric pe 26 de pacienți cu tumori cerebrale primare și SM a constatat că SM nici nu predispune, nici nu protejează împotriva dezvoltării gliomului, dar prezența concomitentă a SM este asociată cu reducerea rezecției tumorale și cu o prognoză mai proastă în cazurile de gliom cu mutație IDH. Modelele diferențiale de metilare la loci legate de imunitate și activitatea inflamatorie crescută a SM după radioterapie sugerează interacțiuni neuroimunologice între cele două condiții.
Acest studiu prospectiv pe 30 de ani al 132 de indivizi cu sindrom clinic izolat a descoperit că subțierea musculară (sarcopenia) se accelerează la cei care dezvoltă SM și se corelează cu severitatea dizabilității în stadiile ulterioare ale bolii. Cu toate acestea, măsurătorile timpurii ale grosimii musculare nu au prezis rezultatele de dizabilitate viitoare, sugerând că sarcopenia este mai degrabă un marcator concurrent decât un biomarcator predictiv în SM.
