Ai întrebări despre autism, ADHD, anxietate sau depresie? Găsești ghiduri clare, verificate de specialiști. Acum, acces gratuit.
O analiză retrospectivă a unui număr de 41 de pacienți cu scleroză multiplă (SM) și uveită, comparativ cu un grup de control format din 123 de persoane cu SM, a evidențiat faptul că acumularea dizabilității (timpul necesar pentru atingerea scorului EDSS 3) a avut loc mai rapid la pacienții cu uveită concomitentă. Rezultatele sugerează că uveita ar putea fi asociată cu o evoluție mai gravă a sclerozei multiple.
Un studiu descriptiv realizat pe un eșantion de 170 de pacienți cu scleroză multiplă din întreaga țară a evidențiat o predominanță a femeilor, scleroza multiplă recidivant-remisivă ca tip cel mai frecvent, precum și simptome comune, printre care oboseala, tulburările cognitive și spasticitatea. Terapiile modificatoare de boală (interferon beta-1a, azatioprină) au fost utilizate alături de medicina tradițională/complementară (ventuze, recitarea Coranului, apiterapie), activitatea profesională, satisfacția față de tratament și stresul fiind asociate în mod semnificativ cu frecvența recidivelor.
Această analiză examinează tehnologiile recente de neuroimagistică, inclusiv RMN, PET, imagistica oculară și învățarea automată, susținute de inițiativele de cercetare în domeniul sclerozei multiple, cu scopul de a detecta mai eficient patologia precoce a sclerozei multiple și de a monitoriza răspunsul la tratament. Autorii subliniază că, deși acești biomarkeri se dovedesc promițători pentru prezicerea și monitorizarea evoluției bolii și pot servi drept criterii de evaluare în studiile clinice, sunt necesare studii longitudinale pentru a transpune aceste măsuri în practica clinică de rutină.
Această analiză examinează modul în care îmbătrânirea biologică accelerează progresia bolii în cazul sclerozei multiple, în special în formele progresive rezistente la tratamentele actuale. Dovezile obținute din modelele animale și din biomarkerii clinici (lungimea telomerilor, metilarea ADN-ului) sugerează că pacienții cu SM suferă de o îmbătrânire accelerată, deschizând astfel posibile căi pentru intervenții bazate pe senoterapie, care vizează căile legate de îmbătrânire.
Acest studiu a analizat disfuncția autonomă cardiovasculară la femeile cu scleroză multiplă recidivant-remisivă, prin măsurarea variabilității tensiunii arteriale de la o bătaie la alta și a sensibilității baroreflexului simpatic, în comparație cu un grup de control format din persoane sănătoase. Cercetarea a pornit de la ipoteza că un control simpatic redus la pacienții cu scleroză multiplă duce la o reglare deficitară a tensiunii arteriale, utilizând monitorizarea continuă a electrocardiogramei și a tensiunii arteriale, împreună cu înregistrarea activității nervului simpatic muscular.
