Ai întrebări despre autism, ADHD, anxietate sau depresie? Găsești ghiduri clare, verificate de specialiști. Acum, acces gratuit.
Acest studiu transversal a examinat percepția imaginii corporale la 100 de persoane cu SM, constatând că stima de sine mai ridicată a fost cel mai puternic predictor al unei imagini corporale favorabile. Durata mai scurtă a bolii, vârsta mai înaintată la debutul bolii și impactul mai scăzut al bolii au fost, de asemenea, asociate independent cu o percepție mai bună a imaginii corporale.
Acest studiu retrospectiv a analizat 288 de pacienți cu SM pentru a evalua întârzierile dintre eșecul terapeutic și inițierea tratamentului ulterior, găsind o durată mediană de 142 de zile cu variații semnificative în funcție de sistemul de asistență medicală și tipul de tratament. Inițierea terapiei cu eficacitate ridicată a fost substanțial întârziată, în special în sistemele de asigurări private (211 zile) și sistemele publice comparativ cu tratamentele non-HET, evidențiind bariere sistemice ale optimizării tratamentului în timp util.
O revizuire sistematică a opt studii clinice randomizate a examinat intervențiile psihosociale (clinici de urmărire, screening psihologic, psihoeduca ție telefonică, consultații de îngrijiri paliative și terapia acceptării și angajamentului) pentru părinți ai copiilor internați în unități de terapie intensivă pediatrică. Intervențiile au arătat reduceri modest dar semnificative ale simptomelor de PTSD și depresie parentală după experiența îngrijirii critice.
Cercetarea contestă utilizarea simplistă a scoringului ACE (Adverse Childhood Experiences) ca metric unic pentru măsurarea impactului traumei din copilărie, sugerând că această abordare poate neglija complexitatea modului în care diferitele experiențe traumatice afectează rezultatele sănătății pe termen lung. Studiul indică faptul că scoringul cumulativ poate să nu capture adecvat variația individuală în manifestările traumei și factorii de reziliență.
Această recenzie examinează căile celulare suprapuse prin care expunerea cronică la metale grele (mercur, plumb, arsenic, cadmiu, crom) și leziunea traumatică ușoară repetată a creierului contribuie ambele la neurodegenerare prin stres oxidativ, disfuncție mitocondrială și neuroinflammație. Autorii integrează evidența asupra mecanismelor comune, inclusiv perturbarea barierei hematoencefalice, patologia tau și deficiență proteostastică, pentru a clarifica modul în care expunerile combinate de mediu și traumatice pot crește riscul de neurodegenerare pe termen lung.
