Ai întrebări despre autism, ADHD, anxietate sau depresie? Găsești ghiduri clare, verificate de specialiști. Acum, acces gratuit.
Acest studiu pe 110 pacienți cu SM a constatat că 15,5% aveau risc de sarcopenie, condiția fiind asociată cu excesul de greutate și procentul ridicat de masă grasă. Constatările subliniază importanța monitorizării stării nutriționale și compoziției corporale în managementul SM, în special având în vedere prevalența ridicată a supraponderi (53,6%) și distribuția anormală a grăsimii în cohortă.
Acest studiu prospectiv pe 57 femei saudite cu SM a examinat rezultatele sarcinii și deciziile privind planificarea familiei, constatând că 61,4% au devenit gravide după debutul SM, cu 97,9% având copii sănătoși și doar 8,8% experimentând agravarea bolii în timpul sarcinii. Cercetarea demonstrează că SM nu contraindică automat sarcina și subliniază necesitatea unui consiliering îmbunătățit și cunoștințe mai bune privind planificarea familiei în rândul pacienților cu SM.
Această recenzie examinează inhibitorii BTK, o nouă clasă de medicamente pentru tratarea sclerozei multiple prin țintirea limfocitelor B și activarea microgliei, care sunt factori cheie în patogeneza SM. Inhibitorii BTK oferi o abordare terapeutică promițătoare datorită capacității lor de a traversa bariera hemato-encefală și de a aborda mecanismele inflamatorii multiple care contribuie la boală.
PIRA (progresie independentă de activitatea recăderii) este un mecanism major al invalidității în scleroza multiplă care poate apărea în orice stadiu al bolii, în special în SM cu recăderi-remisiuni, și este asociată cu rezultate pe termen lung mai grave atunci când apare devreme. Dovezile actuale sugerează că PIRA implică în primul rând procese neurodegenerative, uneori combinate cu activitate inflamatorie, deși mecanismele patologice subiacente rămân incomplet înțelese.
Acest studiu a evaluat dacă CXCL5, o proteină chemokinală din serumul sanguin, ar putea servi ca biomarker diagnostic pentru scleroza multiplă de tip recidivant-remitent și ar putea prezice răspunsul la tratament cu fingolimod. Rezultatele au arătat că tratamentul cu fingolimod a redus nivelurile de CXCL5, dar măsurătorile de CXCL5 nu au putut diferenția între SMRR și NMOSD, sugerând utilitatea diagnostică limitată pentru distingerea bolilor.
