Ai întrebări despre autism, ADHD, anxietate sau depresie? Găsești ghiduri clare, verificate de specialiști. Acum, acces gratuit.
Persoanele cu autism utilizează trăsături faciale distincte și manifestă expresii emoționale mai variate în comparație cu persoanele fără autism, ceea ce poate părea neobișnuit pentru observatorii fără autism. Rezultatele sugerează că neînțelegerile emoționale sunt bidirecționale, și nu reprezintă un deficit unilateral al persoanelor cu autism.
Un studiu prospectiv desfășurat pe parcursul a câteva decenii, care a cuprins aproape 11.000 de persoane, a constatat că copiii care prezentau trăsături pronunțate de ADHD la vârsta de 10 ani aveau o probabilitate semnificativ mai mare de a dezvolta multiple probleme de sănătate fizică și dizabilități legate de sănătate până la vârsta de maturitate mijlocie. Cercetarea demonstrează că dificultățile legate de ADHD depășesc domeniul comportamental și educațional, având un impact asupra stării de sănătate fizică pe termen lung.
Cercetătorii au identificat o cascadă moleculară implicând oxidul nitric care poate contribui la unele forme de autism prin alterarea proteinei TSC2 și supraactivarea căii mTOR. Studiul sugerează că acest mecanism de semnalizare ar putea explica cum se întrerupe reglarea creșterii neuronale în anumite prezentări ale autismului.
Un sondaj evidențiază faptul că, deși majoritatea americanilor recunosc importanța studierii creierului persoanelor cu autism, puțini înțeleg că donarea creierului după deces este esențială pentru progresul acestei cercetări. Donarea creierului se desfășoară separat de donarea de organe, iar multe persoane sunt confuze în ceea ce privește procesul, criteriile de eligibilitate și cerințele privind momentul donării.
Cercetările indică faptul că autismul și ADHD-ul ar putea avea mecanisme neurobiologice comune, severitatea trăsăturilor de tip autist corelându-se cu anumite tipare de conectivitate a rețelelor cerebrale legate de cogniție și comportamentul social. Rezultatele sugerează o abordare dimensională, mai degrabă decât una categorică, în înțelegerea acestor afecțiuni, evidențiind căi de dezvoltare atipice chiar și la persoanele fără un diagnostic oficial de autism.
