Spectrul autist și particularitățile asociate.
909 articoleCercetătorii propun că prevalența autismului poate fi legată de evoluția creierului uman, cu gene asociate autismului prezentând semne de selecție naturală care au îmbunătățit limbajul și cognițiunea, în schimbul unei dezvoltări cerebrale timpurii alterate. Acest lucru prezintă autismul ca un subprodus al adaptărilor evolutive care stau la baza progresului cognitiv uman.
Un studiu genetic de amploare, care a cuprins peste șase milioane de persoane, a identificat rădăcini biologice comune pentru 14 afecțiuni psihiatrice, arătând că multe dintre aceste tulburări se grupează în cinci categorii care se suprapun, în loc să existe independent una de alta. Această cercetare explică frecvența ridicată a comorbidității în afecțiuni precum depresia, anxietatea, sindromul de stres posttraumatic (PTSD), tulburarea bipolară, schizofrenia și tulburările legate de consumul de substanțe.
O analiză științifică cuprinzătoare a examinat sute de tratamente alternative pentru autism și a constatat că nu există dovezi fiabile suficiente care să susțină abordările populare, precum probioticele, acupunctura și terapia prin muzică. Analiza a evidențiat lacune grave în evaluarea siguranței multor intervenții, subliniind importanța examinării întregului corpus de cercetări, în loc să se bazeze pe studii individuale.
Persoanele cu autism utilizează trăsături faciale distincte și manifestă expresii emoționale mai variate în comparație cu persoanele fără autism, ceea ce poate părea neobișnuit pentru observatorii fără autism. Rezultatele sugerează că neînțelegerile emoționale sunt bidirecționale, și nu reprezintă un deficit unilateral al persoanelor cu autism.
Cercetătorii au identificat o cascadă moleculară implicând oxidul nitric care poate contribui la unele forme de autism prin alterarea proteinei TSC2 și supraactivarea căii mTOR. Studiul sugerează că acest mecanism de semnalizare ar putea explica cum se întrerupe reglarea creșterii neuronale în anumite prezentări ale autismului.
Un sondaj evidențiază faptul că, deși majoritatea americanilor recunosc importanța studierii creierului persoanelor cu autism, puțini înțeleg că donarea creierului după deces este esențială pentru progresul acestei cercetări. Donarea creierului se desfășoară separat de donarea de organe, iar multe persoane sunt confuze în ceea ce privește procesul, criteriile de eligibilitate și cerințele privind momentul donării.
Cercetările indică faptul că autismul și ADHD-ul ar putea avea mecanisme neurobiologice comune, severitatea trăsăturilor de tip autist corelându-se cu anumite tipare de conectivitate a rețelelor cerebrale legate de cogniție și comportamentul social. Rezultatele sugerează o abordare dimensională, mai degrabă decât una categorică, în înțelegerea acestor afecțiuni, evidențiind căi de dezvoltare atipice chiar și la persoanele fără un diagnostic oficial de autism.
Un studiu suedez care a urmărit 3 milioane de persoane a constatat că, deși băieții primesc mai multe diagnostice de autism în copilărie, fetele recuperează diferența în timpul adolescenței, ratele ajungând aproape la egalitate la vârsta adultă. Acest lucru pune sub semnul întrebării presupunerea de lungă durată conform căreia autismul afectează în principal bărbații și sugerează că prejudecățile de diagnostic ar putea ascunde cazurile de autism la femei.
Cercetătorii au analizat imagini ale creierului realizate la aproximativ 1.000 de persoane cu autism și la modele de șoareci pentru a identifica două subtipuri distincte de autism pe baza modelelor de conectivitate cerebrală: hiperconectivitatea și hipoconectivitatea. Acest lucru sugerează că autismul ar putea avea mai multe mecanisme biologice, și nu o singură etiologie.
Cercetările sugerează că modificările epigenetice de la naștere influențează dezvoltarea microbiomului intestinal, anumite tipare microbiene fiind corelate cu semne timpurii de autism și ADHD până la vârsta de trei ani. Studiul sugerează că interacțiunile prenatale dintre factorii genetici și microbieni ar putea modela traiectoriile de dezvoltare neurologică, deși mecanismele cauzale sunt încă în curs de investigare.
O autoritate educațională publică un cadru actualizat de adaptări la clasă, acoperind atât autismul, cât și ADHD-ul.
