Accident vascular cerebral și recuperare, la orice vârstă.
349 de articoleAceastă cercetare compară eficacitatea judecății clinicianului în comparație cu scalele standardizate de triaj în identificarea ocluziilor vaselor mari în timpul evaluării accidentului vascular cerebral acut. Studiul abordează o întrebare clinică importantă despre metodele optime de detectare a accidentului vascular cerebral în mediile de urgență.
O analiză retrospectivă a 2.303 de pacienți cu accident vascular cerebral a examinat dacă utilizarea serviciului medical de urgență (EMS) a îmbunătățit rezultatele după tromboliză intravenoasă. Pacienții EMS au prezentat intervale mai scurte până la tratament, dar paradoxal rezultate generale mai slabe; totuși, pentru accidentele vasculare cerebrale moderate până la severe, utilizarea EMS a fost independent asociată cu rezultate funcționale mai bune la 3 luni.
Un studiu observațional pe 108 pacienți cu accident vascular cerebral a examinat dacă conductivitatea salivară (conductanța electrică a salivei) ar putea indica starea de hidratare în timpul tratamentului cu fluide intravenoase, descoperirile arătând că o scădere ≥20% a conductivității salivare a corelat cu rate mai mari de îmbunătățire neurologică timpurie în 72 de ore. Studiul sugerează că conductivitatea salivară poate fi un biomarker non-invaziv în timp real pentru monitorizarea stării de fluid în accidentul vascular cerebral acut, deși rezultatele necesită validare în studii controlate mai mari.
Acest studiu prospectiv pe 56 de pacienti cu accident vascular cerebral ischemic acut a examinat daca concentratiile serice de IGF-1 in ziua 1 ar putea prezice evolutia bolii, comparand cu 30 de controale sanatoase. Rezultatele au aratat ca nivelurile ridicate de IGF-1 au prezis independent o progresie accidentului vascular cerebral nefavorabila, in special la pacientii cu deficite neurologice initiale severe.
Acest studiu de cohortă pereche a inclus 2.248 de pacienți per grup și a comparat rezultatele pe parcursul a 5 ani la pacienții cu fibrilație atrială care au suferit o hemoragie majoră și au primit apoi fie implantarea dispozitivului WATCHMAN, fie terapie cu DOAC. Grupul WATCHMAN a prezentat rate semnificativ mai scăzute de hemoragie majoră, atacuri ischemice tranzitorii și accidente vasculare cerebrale ischemice, fără diferență în accidentele vasculare cerebrale hemoragice.
Această revizuire sistematică a examinat prevalența pleocitozei (globule albe crescute în lichidul cefalorahidian) la pacienții cu accident vascular cerebral ischemic fără cauze infecțioase sau inflamatorii, analizând 15 studii cu 1.607 pacienți. Rezultatele au arătat că pleocitoza a apărut în 0-28,6% din cazuri (media 11,8%), sugerând că este neobișnuită după accident vascular cerebral ischemic și necesită investigații suplimentare atunci când este prezentă.
Această recenzie examinează diferențele de sex/gen în apariția și rezultatele accidentului vascular cerebral la pacienții infectați cu COVID-19, analizând registrele și comparând datele cu cohortele pre-pandemice și negative pentru SARS-CoV-2. Dovezile sugerează că frecvența accidentului vascular cerebral nu variază clar în funcție de gen în cazurile de COVID-19, deși o ușoară predominanță masculină nu poate fi exclusă, cu terapii mai avansate observate la pacienții de sex masculin.
Un studiu de registru prospectiv de amploare pe 265.409 pacienți cu accident vascular cerebral a analizat tendințele în prescrierea medicamentelor antihipertensive pe o perioadă de zece ani și a evaluat cât de bine au fost respectate ghidurile de practică clinică. Studiul a examinat alegerea medicamentelor în diferite populații de pacienți pentru a identifica disparități în managementul tensiunii arteriale conform ghidurilor după accident vascular cerebral.
O analiză retrospectivă a 21 de pacienți (6 copii, 15 adulți) supuși unei intervenții chirurgicale cu mai multe găuri de trepan cu deschiderea durei și preservarea arachnoidei pentru angiopa moyamoya simptomatică a demonstrat că 70% au prezentat recuperare parțială sau completă din punct de vedere clinic, cu o deces perioperatorie din accident vascular cerebral ischemic bilateral. Urmărirea pe termen lung folosind imagistica prin RM angiografică sau SPECT a evaluat succesul revascularizării și ratele recurenței accidentelor vasculare cerebrale în această serie neurochirurgicală.
Studiu examinând disparitățile rasiale în administrarea tratamentului trombolitic (dizolvarea cheagurilor) pentru pacienții cu accident vascular cerebral din Flint, Michigan. Cercetarea documentează intervenții care vizează reducerea accesului inechitabil la terapiile pentru accident vascular cerebral sensibile la timp în diferite populații rasiale.
Un studiu de registru de mari dimensiuni, cu peste 14.000 de pacienți cu accident vascular cerebral/AIT, a constatat că prezența corpurilor cetonice în urină a fost asociată independent cu un risc mai mare de accident vascular cerebral recurent în decurs de un an. Această asociere a rămas consistentă în subgrupurile cu și fără diabet, sugerând că corpurile cetonice ar putea servi drept un biomarker util pentru identificarea pacienților cu risc crescut.
Această meta-analiză a 34 de studii a evaluat capacitatea scalei ROSIER de a identifica cazurile de accident vascular cerebral și TIA în setările de urgență, găsind o sensibilitate de 0,89 și o specificitate de 0,76 la un scor de limită de ≥1. Performanța a variat în funcție de setare și tip de evaluator, cu o sensibilitate mai mare la administrarea pre-spitalicească EMS/paramedic și o specificitate mai mare la evaluările medicului de urgență/neurolog în departamentul de urgență.
Această analiză de rețea meta-analitică evaluează diferite combinații de medicamente antiagregante pentru prevenirea accidentelor vasculare cerebrale recurente sau a atacurilor ischemice tranzitorii la pacienții cu evenimente cerebrovasculare ischemice minore. Studiul oferă dovezi comparative pentru a ghida luarea deciziilor clinice cu privire la strategiile optime de prevenire secundară.
Această meta-analiză a 11 studii clinice a examinat dacă endarterectomia carotidiană (îndepărtarea chirurgicală a plăcii arteriale) efectuată în decurs de 14 zile de la debutul accidentului vascular cerebral diferă în siguranță și eficacitate comparativ cu chirurgia efectuată după 14 zile. Analiza a peste 5000 de pacienți a constatat că nu există diferențe semnificative din punct de vedere statistic în complicațiile perioperatorii, accidentele vasculare cerebrale recidivante sau ratele mortalității între momentul chirurgical devreme și cel întârziat.
Acest studiu multicentric pe 2.090 de pacienți cu accident vascular cerebral/atac ischimic tranzitoriu a examinat dacă nivelurile crescute de anticorpi împotriva peroxidazei tiroidiene (TPO-Ab) sunt asociate cu varianta genetică RNF213 p.R4810K, cunoscută că crește riscul de vasculopatie. Purtătorii variantei au prezentat niveluri semnificativ mai mari de TPO-Ab și o frecvență crescută a titrurilor de anticorpi crescuți, sugerând că TPO-Ab poate acționa ca un al doilea hit în patogeneza accidentului vascular cerebral legat de RNF213.
Acest studiu investighează dacă raportul dintre trombocite și limfocite, un biomarker sangvin ușor de măsurat, poate avea valoare diagnostică sau prognostică la pacienții mai tineri care suferă accident vascular ischemic acut. Cercetarea examinează acest raport ca potențial instrument clinic pentru evaluare în managementul precoce al accidentului vascular cerebral.
Acest comentariu între colegi examinează rezultatele clinice asociate cu diferite abordări de anticoagulare la pacienții care suferă accident vascular cerebral ischemic în timp ce iau anticoagulante orale directe (DOAC). Răspunsul contribuie la discuția bazată pe dovezi privind strategiile de management al accidentului vascular cerebral la populațiile anticoagulate.
Această revizuire sistematică examinează hiperindensitatea vasculară pe FLAIR (FVH), o constatare de imagistică reflectând fluxul sanguin critic încetinit în stenoze-ocluziile arterei mari, și semnificația sa clinică pentru predicția prognosticului, severității accidentului vascular cerebral, volumului infarcțiunii și rezultatelor funcționale în accidentul vascular cerebral ischiemic acut și TIA. Autorii abordează constatările conflictuale din literatură și propun factori cheie pentru individualizarea interpretării clinice a acestui marker de neuroimagistică pentru a ghida luarea deciziilor clinice.