Scleroza multiplă și viața cu aceasta.
396 de articoleCercetătorii au identificat modele biologice distincte în creierul pacienților cu scleroză multiplă, care sunt corelate cu ritmul de progresie și gravitatea bolii. Aceste modele au o componentă genetică, ceea ce ar putea explica de ce la unele persoane boala avansează rapid, în timp ce la altele starea rămâne stabilă pe perioade îndelungate.
Cercetătorii au constatat că celulele imune încărcate cu picături de grăsime provenite din mielina deteriorată se acumulează în țesutul cerebral afectat de scleroză multiplă în stadiu avansat și pot trece de la o stare reparatorie la una proinflamatorie. Această descoperire oferă indicii cu privire la motivul pentru care evoluția sclerozei multiple variază de la un pacient la altul și ar putea sta la baza unor noi abordări terapeutice.
Acest studiu analizează proteinele și microARN-urile circulante din lichidul cefalorahidian și din ser ca potențiali biomarkeri pentru diferențierea subtipurilor de scleroză multiplă și pentru orientarea deciziilor terapeutice. Analiza a două cohorte a identificat 13 proteine din lichidul cefalorahidian și 10 proteine serice care prezentau diferențe între pacienții cu SM și grupul de control, iar 16 microARN-uri serice au permis distingerea între forma recidivant-remisivă și cea secundar-progresivă a SM.
Această revizuire sistematică de tip „scoping” a identificat 11 studii care au analizat fragilitatea la persoanele cu scleroză multiplă, constatând că prevalența fragilității variază între 17 și 66% în cazul formei cu debut precoce, comparativ cu populația generală. Nivelurile mai ridicate de dizabilitate, durata mai îndelungată a bolii și subtipurile de SM progresivă au fost asociate în mod constant cu fragilitatea, care a fost, de asemenea, corelată cu performanțe reduse la mers, calitatea slabă a somnului, oboseală și o calitate mai scăzută a vieții.
Cercetările prezentate în cadrul Congresului Academiei Europene de Neurologie din 2026 demonstrează că scleroza multiplă afectează în mod substanțial aspectele non-fizice ale vieții, peste jumătate dintre pacienți semnalând efecte asupra funcționării sociale, iar aproape jumătate dintre aceștia menționând consecințe legate de locul de muncă. Studiul subliniază importanța abordării dimensiunilor psihosociale alături de simptomele fizice în gestionarea sclerozei multiple.
Acest studiu transversal, realizat pe un eșantion de 222 de pacienți cu scleroză multiplă recidivant-remisivă (SMRR), a analizat modul în care perfecționismul și intoleranța la incertitudine contribuie la teama de recidivă, utilizând scale psihologice validate. Rezultatele au arătat că perfecționismul prezice în mod semnificativ teama de recidivă atât direct, cât și indirect, prin intermediul intoleranței la incertitudine, care mediază aproximativ 48% din această relație.
Acest studiu a analizat tiparele urodinamice de micțiune la 97 de pacienți cu scleroză multiplă (SM) care prezentau simptome ale tractului urinar inferior, identificând disfuncția sfincterului la 70% dintre aceștia și hipoactivitatea detrusorului la 23%. Cercetarea a comparat performanța a șase indici diagnostici diferiți pentru evaluarea contractilității vezicii urinare și a obstrucției, constatând o concordanță variabilă între acești parametri în cadrul acestei cohorte de pacienți cu SM.
Un studiu metabolomic a comparat profilurile metabolitelor fecale ale unui număr de 37 de pacienți cu scleroză multiplă și 30 de subiecți sănătoși din grupul de control, utilizând tehnici avansate de spectrometrie de masă și analize statistice multivariate pentru a identifica metaboliții diferențiali și căile metabolice asociate acestora. Cercetarea își propune să evidențieze anomaliile metabolice asociate cu scleroza multiplă și să ofere informații privind patogeneza bolii și potențialele ținte terapeutice.
Inhibitorii BTK (tirozin-kinaza lui Bruton) reprezintă o abordare terapeutică promițătoare în scleroza multiplă, acționând asupra activării celulelor B și a dereglării imune. Această sinteză analizează mecanismele imunobiologice care stau la baza inhibării BTK și transpunerea acestora în strategii clinice de tratament pentru pacienții cu scleroză multiplă.
Acesta este un comentariu științific privind o cercetare care analizează modelele de acumulare a fierului în corpul calos al pacienților cu scleroză multiplă recidivant-remisivă, utilizând imagistica prin rezonanță magnetică cantitativă. Studiul explorează potențiali biomarkeri de neuroimagistică care ar putea contribui la înțelegerea fiziopatologiei sclerozei multiple și a evoluției bolii.
Acest studiu a analizat modelele de conectivitate EEG în stare de repaus la 35 de pacienți cu scleroză multiplă recidivant-remisivă, comparativ cu un grup de control format din persoane sănătoase, constatând perturbări semnificative ale coerenței și decalajului de fază în benzile alfa și beta, care s-au corelat cu deficiențe cognitive la Testul de adunare serială auditivă ritmată. Rezultatele sugerează că măsurătorile de conectivitate derivate din EEG pot servi drept biomarkeri neurofiziologici obiectivi pentru monitorizarea disfuncției cognitive în scleroza multiplă.
Această cercetare analizează modul în care variațiile genetice ale genelor implicate în răspunsul imun influențează gravitatea și evoluția sclerozei multiple. Studiul contribuie la înțelegerea diferențelor individuale în ceea ce privește evoluția sclerozei multiple prin intermediul biomarkerilor genetici.
Scleroza multiplă pseudotumorală (PTMS) se manifestă prin leziuni de dimensiuni mari (>2 cm) care, la examinarea imagistică, imită tumorile cerebrale, dar reprezintă o variantă agresivă a sclerozei multiple. Acest studiu retrospectiv realizat pe 18 pacienți (83% femei) cu SM recidivant-remisiv a evidențiat un diagnostic întârziat în unele cazuri, simptome preponderent motorii și o îmbunătățire clinică favorabilă pe termen lung în urma tratamentului standard pentru SM.
Acest studiu de tip caz-martor analizează relația dintre nivelurile de testosteron și scleroza multiplă recidivant-remisivă (SMRR), urmărind să stabilească dacă factorii hormonali influențează evoluția bolii. Cercetarea utilizează o metodologie comparativă pentru a evalua rolul potențial al testosteronului în fiziopatologia SM în rândul populațiilor afectate și neafectate.
Acest studiu analizează modul în care pacientele cu scleroză multiplă înțeleg impactul acestei boli asupra sarcinii, nașterii și evoluției postpartum. Studiul abordează o lacună clinică importantă, evaluând cunoștințele pacientelor cu privire la gestionarea sănătății reproductive în contextul sclerozei multiple.
Această analiză examinează rolul ARN-urilor circulare (o clasă de ARN-uri necodante) în patogeneza sclerozei multiple, explorând modul în care acestea reglează expresia genică și funcția imunitară. ARN-urile circulare influențează neuroinflamația, leziunile neuronale și disfuncția microglială, ceea ce sugerează că ar putea sta la baza unor viitoare abordări diagnostice și terapeutice ale sclerozei multiple.
Acest studiu a analizat utilizarea pupilografiei combinate cu învățarea automată pentru detectarea disfuncției autonome la pacienții cu scleroză multiplă recidivant-remisivă, obținând o precizie de 85,7% pe setul de date de testare, dar o performanță mai scăzută (precizie de 75%) în cadrul validării independente. Cercetarea demonstrează fezabilitatea utilizării biomarkerilor bazati pe pupilă pentru evaluarea sclerozei multiple, recunoscând totodată provocările legate de generalizabilitate.
Acest studiu a măsurat 15 biomarkeri inflamatori în lichidul cefalorahidian al pacienților cu scleroză multiplă tratați cu natalizumab pe perioade de durată variabilă, comparativ cu pacienții cu scleroză multiplă netratați și cu subiecții sănătoși din grupul de control. Deși natalizumabul a redus semnificativ majoritatea markerilor inflamatori, anumiți biomarkeri, inclusiv antigenii de maturare a celulelor B și IL-10, au rămas la niveluri ridicate chiar și după mai mult de cinci ani de tratament, ceea ce sugerează o suprimare incompletă a inflamației intratecale.
