Scleroza multiplă și viața cu aceasta.
396 de articoleAcest articol examinează epidemiologia, caracteristicile clinice și provocările de sănătate publică asociate sclerozei multiple în populațiile din Orientul Mijlociu și Africa de Nord. Abordează disparitățile regionale în diagnosticarea sclerozei multiple, accesul la tratament și strategiile de gestionare în țările MENA.
Două femei gravide s-au prezentat cu simptome neurologice progresive și imagini RMN sugestive de boală demielinizantă, una dezvoltând amețeli, instabilitate a mersului și slăbiciune în timpul sarcinii urmată de naștere prematură, iar cealaltă experimentând slăbiciune progresivă și tulburări vizuale cu înrăutățire a simptomelor în perioada postnatală. Ambele cazuri ilustrează complexitatea diagnostică a evaluării potențialei sclerore în plăci la gravide când constatările clinice și radiologice sunt incomplete, subliniind necesitatea unor abordări multidisciplinare și investigații atente în această populație vulnerabilă.
Acest studiu utilizează monitorizarea activității în cușca de acasă într-un model de encefalomielită autoimună experimentală (EAE) pentru a stabili măsuri obiective, independente de observator, ale progresiei bolii la scleroza multiplă. Cercetarea demonstrează că modelele specifice de activitate—în special ritmurile circadiene perturbate și episoadele extinse de activitate—detectează cu sensibilitate simptomele non-motorii și completează evaluările clinice motorii tradiționale.
Acest raport de caz documentează aplicația clinică a terapiei cu celule CAR-T bispecifice care țintesc antigenele CD20 și BCMA la un pacient cu scleroză multiplă progresivă. Studiul reprezintă abordări imunologice emergente în managementul SM, deși rapoartele de cazuri individuale necesită studii controlate mai ample pentru a stabili profilurile de eficacitate și siguranță.
Această revizuire sistematică de scop a evaluat 28 de intervenții de promovare a activității fizice conduse de profesioniști din domeniul sănătății pentru adulți cu scleroză multiplă din zece țări, analizând implementabilitatea lor prin măsuri de acceptabilitate, fidelitate și viabilitate. Rezultatele au arătat acceptabilitate favorabilă și rate ridicate de recrutare/retenție/aderență, deși existau bariere de implementare la nivelul serviciilor și participanții apreciază sprijinul profesional.
Această meta-analiză a 21 de studii (2.978 de participanți) sintetizează dovezile privind nivelurile circulate de leptină la pacienții cu SM în comparație cu controalele sănătoase, constatând că leptina este semnificativ crescută în populațiile cu SM. Rezultatele susțin rolul potențial al leptinei în patogeneza SM prin mecanisme imuno-modulatoare și pro-inflamatorii, deși rezultatele studiilor individuale rămân inconsistente.
Acest studiu retrospectiv a analizat 288 de pacienți cu SM pentru a măsura timpul scurs de la eșecul tratamentului la inițierea unei noi terapii, descoperind întârzieri mediane de 142 de zile care au variat semnificativ în funcție de sistemul de sănătate și tipul escaladării tratamentului. Inițierea terapiei de înaltă eficacitate a fost substanțial întârziată (în special în mediile cu asigurări private), sistemele de sănătate publică prezentând cele mai mari disparități între căile standard și cele de tratament de înaltă eficacitate.
Aceasta este o corecție metodologică la un studiu care aplică cadrul de emulare a încercărilor țintă pentru a analiza datele studiului CONFIRM privind tratamentele sclerozei multiple recidivante-remitente. Cercetarea extinde analiza pentru a examina efectele tratamentului în subgrupuri de pacienți folosind metode riguroase de inferență cauzală.
Acest studiu retrospectiv de cohortă examineaza relația dintre declinul cognitiv în mai multe domenii și progresiunea dizabilității motoare la pacienții cu scleroza multiplă. Cercetarea documentează modul în care SM afectează diverse funcții cognitive alături de dizabilitatea fizică, contribuind la înțelegerea poverii bolii în populațiile cu SM.
Acest raport de caz descrie un bărbat în vârstă de 37 de ani care a experiențat o pierdere marcată și involuntară de greutate (de la 97 kg la 68 kg pe parcursul a doi ani) anterior diagnosticului de scleroză multiplă, o caracteristică de prezentare atipică. Investigații extinse au exclus cauze frecvente ale pierderii de greutate, iar neuroimagistica a confirmat leziuni demielinizante care îndeplinesc criteriile McDonald; pacientul s-a ameliorat semnificativ cu terapia imunosupresivă pe parcursul urmăririi de patru ani.
O analiză transversală a 334 de pacienți cu SM a identificat că tipul de SM progresiv, tulburările de anxietate și absența preocupărilor cognitive raportate de sine stătător au prezis independent refuzul testării neurocognitive (14,7% au refuzat). Aceste constatări evidențiază subgrupuri cu risc de subdiagnosticare a deficitelor cognitive care ar putea beneficia de abordări de testare personalizate.
Acest studiu transversal a comparat funcția olfactivă și volumul cerebral la 65 de pacienți cu scleroză multiplă (43 cu forme recidivante-remitente și 22 cu forme secundar progresive) folosind teste standardizate de miros și imagistică prin RMN. Pacienții cu scleroză multiplă secundar progresivă au prezentat scoruri olfactive mai mici decât cei cu forme recidivante-remitente, deși diferențele de volum cerebral nu au rămas semnificative după ajustarea pentru vârstă și volum intracranian.
Acest studiu retrospectiv a identificat 36 de pacienți cu atât scleroza multiplă (SM) cât și hidrocefalie normotensivă idiopatică (HNNI), examinând modul în care cele două condiții se prezintă concomitent și răspund la tratament. Pacienții au variat de la diagnostic posibil la definitiv de HNNI, cu tulburarea de mers fiind universală și majoritatea prezentând disfuncție vezicală, cu rezultate urmărite după testele de drenaj cu volum mare și plasarea de derivații ventriculoperitoneal.
Un studiu a constatat că imunoterapiile intravenoase care vizează celulele B au redus ratele de recădere cu 62% comparativ cu medicamentele orale frecvent prescrise în scleroza multiplă în stadiu incipient. Deși aceste rezultate sugerează un control superior al recăderilor și potențial leziuni cerebrale reduse, tratamentele nu au arătat diferențe în progresul invalidității comparativ cu abordările convenționale.
Virusul Epstein-Barr (EBV), un herpesvirus frecvent care infectează majoritatea oamenilor și persistă pe întreaga viață, poate declanșa mononucleoza, dar rar contribuie la scleroza multiplă și la aproximativ 2% din cancere prin perturbarea proceselor de reparare celulară. Cercetările explorează modul în care mecanismul infecției latente a EBV poate promova dezvoltarea bolii la anumiți indivizi.
Un model de pădure aleatorie cu predicție conformă a fost validat prospectiv pe date din registrul suedez de scleroza multiplă pentru a clasifica progresiunea bolii de la forma recurent-remitentă la forma secundar-progresivă, obținând 98% sensibilitate și 95% acuratețe, depășind criteriile standard Lorscheider. Modelul furnizează estimări ale incertitudinii alături de predicții, sprijinind intervenția clinică mai timpurie în monitorizarea progresiunii SM.
Această revizuire sistematică evaluează efectele suplimentării cu melatonină asupra rezultatelor sclerozei multiple, examinând eficacitatea clinică, modificările neuroimagiologice, biomarkerii și profilul de siguranță. Revizuirea sintetizează dovezile existente pentru a evalua dacă melatonina are valoare terapeutică ca tratament adjuvant în managementul SM.
Această recenzie examinează ipoteza că interacțiunile dintre mai mulți viruși neurotropi (EBV, CMV, herpes-virusuri, rujeolă, SARS-CoV-2 și alții) pot contribui colectiv la dezvoltarea sclerozei multiple, mai degrabă decât un model bazat pe un singur agent patogen. Autorii sintetizează dovezile contradictorii privind rolurile agenților virali în demielinizare și activarea cascadei autoimmune prin căi moleculare comune și mecanisme de modulare imunologică.
