Scleroză multiplă

StudiuScleroză multiplăÎncredere bună20.06.2026

Tratamentul cu teriflunomidă pentru scleroza multiplă recurentă-remitentă: Experiență clinică din Arabia Saudită

Acest studiu retrospectiv multicentric a evaluat teriflunomida, o terapie imunosupresoare orală, la 38 de pacienți cu SM din Arabia Saudită, constatând că 63,2% au atins nicio evidență a activității bolii și 23,7% au experimentat recăderi în timpul tratamentului. Efectele adverse, în special pierderea de păr (15,8%), au dus la întreruperea tratamentului la 36,8% din pacienți, indicând o eficacitate modestă cu probleme de tolerabilitate notabile.

StudiuScleroză multiplăÎncredere înaltă20.06.2026

Scleroza multiplă cu forme recidivante-remitente este asociată cu un microbiom oral disbotic

Acest studiu a comparat comunitățile bacteriene orale în 60 de pacienți cu scleroză multiplă remitentă-recidivantă versus 44 de controale sănătoase, găsind o compoziție microbiana distinctă cu rapoturi crescute de Bacteroidota-la-Firmicutes și taxoni patogeni îmbogățiți precum Campylobacter și Porphyromonas. Analiza funcțională a identificat 49 de căi diferențial abundente și corelații între bacterii orale specifice și citokine pro-inflamatorii crescute (IFN-γ, IL-6), sugerând o legătură potențială între disbioză orală și activarea imunitară MS.

StudiuScleroză multiplăÎncredere înaltă20.06.2026

Caracterizarea in vivo a biomarkerului celular retinian de inflamație la scleroza multiplă

Un studiu de cohortă prospectivă a utilizat imagistica retiniană de înaltă rezoluție (oftalmoscopia cu laser de scanare adaptat optic) pentru a examina infiltrarea celulelor imune în retina pacienților cu SM cu fenotiuri de boală diferite comparativ cu controalele sănătoase. Imagistica longitudinală pe parcursul a 12 luni a evaluat dinamica celulară în timpul și după neurita optică pentru a înțelege mai bine mecanismele neuroinflammatore în SM.

StudiuScleroză multiplăÎncredere înaltă20.06.2026

Hemodinamica cerebrovasculară și biomarkeri cardiaci în scleroza multiplă: Un studiu caz-control

Acest studiu caz-control a comparat parametrii vasculari și cardiaci în 60 de pacienți cu SM și 60 de controale potrivite, folosind ecografie Doppler, ecocardiografie și teste de biomarkeri. Pacienții cu SM au prezentat un indice de pulsatilitate al arterelor carotide interne semnificativ ridicat și niveluri mai mari de NT-proBNP în SM progresiv secundar, sugerând implicarea vasculară și cardiacă în fiziopatologia SM.

StudiuScleroză multiplăÎncredere înaltă20.06.2026

Identificarea biomarkerilor diagnostici pentru scleroза multiplă recidivantă-remitentă în plasmă prin proteomică bazată pe spectrometria de masă

Acest studiu a evaluat cinci metode diferite de preparare a mostrei pentru analiza proteomicii plasmei cu scopul de a identifica biomarcatori pentru scleroză multiplă recidivantă-remitentă (RRMS). Folosind cromatografie lichidă-spectrometrie de masă în tandem, cercetătorii au identificat 35-54 proteine plasmatice reglate și au evidențiat factorul von Willebrand ca un biomarcator diagnostic potențial, sugerând că analiza atât a proteomelor plasmatice solubile, cât și a celor din veziculele extracelulare ar putea îmbunătăți diagnosticul SM.

StudiuScleroză multiplăÎncredere bună20.06.2026

Biomarkeri din ser pentru predicția activității bolii în scleroza multiplă cu recăderi-remisiuni: un studiu prospectiv de 3 ani

Acest studiu prospectiv pe 150 de pacienți cu RRMS a evaluat trei biomarkeri serice—lanțul ușor al neurofilamentului, oclaudina și osteopontina—ca predictori ai progresiei bolii și a lipsei de dovezi ale activității bolii (NEDA) pe o perioadă de 36 de luni. Tratamentele foarte eficace au fost asociate cu niveluri mai scăzute de osteopontină, iar NFL a corelat cu vârsta pacientului și durata bolii, sugerând că acești biomarkeri pot ajuta la stratificarea rezultatelor bolii.

StudiuScleroză multiplăÎncredere bună20.06.2026

Neutropenie tardivă severă la o pacientă cu scleroză multiplă tratată cu ocrelizumab

O femeie de 36 de ani cu scleroză multiplă cu remisiuni și recăderi a dezvoltat neutropenie severă (ANC 0,11 × 10⁹/L) după infuzie de ocrelizumab, prezentând febră, oboseală și ulcere orale. Pacienta a răspuns bine la antibiotice cu spectru larg și factor de stimulare a coloniilor de granulocite, subliniind necesitatea monitorizării hematologice în timpul terapiei cu ocrelizumab.

StudiuScleroză multiplăÎncredere înaltă20.06.2026

Semnificația prognostică a benzilor oligoclonale și subtipurile lor în scleroza multiplă cu forme recidivante-remitente

Acest studiu cohortă retrospectiv pe 2.324 de pacienți cu RRMS a examinat modul în care benzile oligoclonale din lichidului cerebrospinal (OCB) și subtipurile acestora prezic progresiunea bolii pe termen lung. Pozitivitatea OCB a fost asociată cu conversie mai mare la SM progresivă secundară până la anul 5, în timp ce OCB tip 3 a arătat boală mai ușoară în perioada timpurie, dar cu efecte protectoare descrescânde în timp.

StudiuScleroză multiplăÎncredere bună20.06.2026

Infecția cu Citomegalovirusul Asociată cu Terapia cu Dimetil Fumaratå la o Pacientă cu Scleroză Multiplă

Un raport de caz descrie un bărbat în vârstă de 29 de ani cu scleroza multiplă de tip recidivant-remitent în tratament cu dimetil fumarat care a dezvoltat infecție CMV cu ADN viral detectabil și enzime hepatice ridicate, în ciuda păstrării unor număruri normale de limfocite. După întreruperea DMF și terapia antivirală, sarcina virală a scăzut și scleroza multiplă a rămas stabilă, sugerând că DMF poate contribui la infecții virale oportuniste chiar și fără limfopenie aparentă.

StudiuScleroză multiplăÎncredere înaltă20.06.2026

Scleroza multiplă: o revizuire practică pentru patologi

Această revizuire oferă o prezentare cuprinzătoare a sclerozei multiple ca tulburare demielinizantă mediată de imunitate a sistemului nervos central, detaliind natura sa cronică cu disfuncție neurologică episodică și pierderea histologică caracteristică a mielinei cu conservarea axonului. Articolul acoperă epidemiologia, caracteristicile clinice, de laborator, radiologice și patologice relevante pentru interpretarea specimenelor tisulare, inclusiv diagnosticul diferențial, tratamentul și prognosticul.

StudiuScleroză multiplăÎncredere bună20.06.2026

Rescrierea prognosticului sclerozei multiple în Brazilia: o perspectivă de 25 de ani asupra criteriilor diagnostice în evoluție

Acest articol examinează modul în care criteriile diagnostice pentru SM au evoluat pe parcursul a 25 de ani în Brazilia și impactul acestora asupra prognosticului și rezultatelor la pacienți. Lucrarea oferă o perspectivă clinică asupra modului în care standardele diagnostice îmbunătățite au schimbat recunoașterea bolii și abordările de management în populația braziliană.

StudiuScleroză multiplăÎncredere înaltă20.06.2026

Encefalita cauzată de enterovirus la pacienții cu scleroză multiplă tratați cu ocrelizumab: o serie de cazuri multicentrică

Această serie de cazuri multicentrică descrie cinci pacienți cu scleroză multiplă (SM) tratați cu ocrelizumab care au dezvoltat encefalită enterovirală, patru dintre aceștia prezentând hipogamaglobulinemie, iar majoritatea manifestând simptome reziduale, inclusiv tulburări de mers. Rezultatele evidențiază faptul că encefalita enterovirală este o complicație infecțioasă rară, dar gravă, a terapiei anti-CD20 la pacienții cu SM imunosuprimați, ceea ce necesită o atenție clinică sporită și efectuarea promptă a testelor de diagnostic.

StudiuScleroză multiplăÎncredere bună20.06.2026

Profilarea MicroRNA a Virusului Epstein-Barr în Sânge și Exozomi la Pacienții cu Scleroză Multiplă

Acest studiu a analizat expresia microRNA-urilor EBV în sângele întreg și exozomii din plasma a 50 de pacienți cu scleroza multiplă recidivantă-remitentă nou diagnosticați, pentru a investiga asociațiile potențiale cu activitatea bolii și markerii inflamatori. Rezultatele au arătat că expresia microRNA-urilor EBV specifice (în special miR-BART14-3p) s-a corelat cu activitate bolii ridicată și biomarkeri inflamatori, sugerând un posibil rol mecanistic al EBV în patogeneza sclerozei multiple.

StudiuScleroză multiplăÎncredere înaltă20.06.2026

Anticipând Debutul Clinic în Scleroza Multiplă: Provocări și Oportunități

EM este din ce în ce mai recunoscut ca o boală continuă care începe cu ani înaintea simptomelor clinice, cu faze preclinice caracterizate prin biomarkeri crescuți (lanț ușor de neurofilament seric) și simptome prodromale subtile detectabile în cohorte populaționale. Sindromul izolat radiologic (RIS) cu leziuni demielinizante incidentale oferă o fereastră pentru intervenție precoce, iar studiile clinice randomizate și controlate demonstrează că terapiile modificatoare ale bolii în stadiu incipient reduc semnificativ riscul de progresare spre EM.

StudiuScleroză multiplăÎncredere înaltă20.06.2026

Impactul Menopauzei asupra Progresiei Dizabilității în Scleroza Multiplă

Acest studiu de cohortă retrospectiv a examinat dacă menopauzele modifică riscul de progresie a invalidității la femeile cu scleroza multiplă cu debut în recăzuturi, utilizând date dintr-un registru MS australian de mari dimensiuni. Cercetătorii au analizat rezultatele clinice la aproape 1.000 de femei pentru a clarifica relația dintre starea menopuzală și traiectoria bolii SM.

StudiuScleroză multiplăÎncredere înaltă20.06.2026

Provocările terapeutice la pacienții cu scleroză multiplă și spondilită anchilozantă: O serie de cazuri

Această serie de cazuri examinează 18 pacienți (15 publicați, 3 noi) cu scleroza multiplă și spondilita anchilozantă coexistente, o comorbiditate rară datorită căilor imunogene diferite. Inhibitorii TNF-α utilizați pentru spondilita anchilozantă au fost întrerupți la toți cei opt pacienți din cauza riscului de demielinizare, în timp ce secukinumabul (inhibitor de IL-17A) s-a dovedit bine tolerat pentru controlul simptomelor spondilitei anchilozante.

StudiuScleroză multiplăÎncredere înaltă20.06.2026

Atrofia medulei cervicale corelează cu încărcătura leziunilor intracraniene în scleroza multiplă tumefactivă

Acest studiu investigheaza relatia dintre aria mielei spinale cervicale superioare si sarcina leziunilor cerebrale in scleroza multipla tumefactiva (SMT), comparand pacientii cu leziune unica, leziuni multiple si boala demielinizanta tumefactiva. Constatarile sugereaza ca dizabilitatea timpurie in SMT poate fi determinata de leziuni tumefactive individuale, in timp ce dizabilitatea progresiva se refera la acumularea leziunilor cerebrale, cu pacientii cu SMT prezentand atrofie mai mare a mielei spinale comparativ cu boala cu leziuni multiple.

StudiuScleroză multiplăÎncredere înaltă20.06.2026

Localizarea în rețea a oboselii în scleroza multiplă

Acest studiu a utilizat tehnici de neuroimagistică pentru a identifica rețelele cerebrale asociate cu oboseala la pacienții cu SM, găsind că leziunile legate de oboseală se conectează la o rețea comună centrată pe cortexul premotoric drept cu conexiuni inhibitorii către polul temporal stâng. Rețeaua identificată a arătat o asociere semnificativă cu severitatea oboselii și a fost validată pe cohorte independente de pacienți cu SM și accident vascular cerebral.

Studii și știri