Scleroza multiplă și viața cu aceasta.
396 de articoleUn studiu retrospectiv pe 130 de pacienți cu RRMS a identificat celule Th17 semnificativ crescute și celule Treg reduse în comparație cu grupul control, ambii markeri corelând cu severitatea bolii (scoruri EDSS). Tratamentul cu metilprednisolon a inversat aceste modificări imunologice și a îmbunătățit rezultatele clinice, susținând dezechilibrul Th17/Treg ca biomarker al activității EM.
Această revizuire narativă sintetizează terapiile modificatoare ale bolii (DMT) contemporane și biomarkerii emergenti pentru managementul sclerozei multiple, evidențiind anticorpii anti-CD20 ca agenți de prim rang și biomarkerii precum neurofilamentul ușor din ser (sNfL) pentru evaluarea eficacității. Revizuirea evaluează diverse abordări terapeutice, inclusiv inhibitorii BTK, modulatorii S1P, strategiile de reînconstituire imunitară și opțiunile investigaționale precum terapia CAR-T și terapiile direcționate împotriva EBV, cu rezultate mixte în abordarea progresiei independente de activitatea recidivelor (PIRA).
Această revizuire sistematică și meta-analiză a examinat frecvența noilor leziuni asimptomatice ale măduvei spinării la pacienții cu scleroză multiplă clinic stabili, constatând că aproximativ 13% dezvoltă cel puțin o nouă leziune în timpul urmăririi pe imagini MRI. Analiza a reunit date din nouă studii pentru a evalua activitatea bolii subclinice și implicarea izolată a măduvei spinării fără modificări concomitente ale creierului pe MRI, evidențiind importanța monitorizării leziunilor silențioase în managementul SM.
Acest studiu demonstrează că persoanele cu scleroza multiplă de tip recidivant-remitent prezintă deficite selective în percepția gustului, în special pentru gusturile amar, sărat și acid, în timp ce percepția dulceții rămâne relativ păstrată. Clasificarea prin învățare automată a obținut o acuratețe ridicată în distinguerea pacienților cu SM de controalele sănătoase folosind modele multivariate de sensibilitate gustativă, sugerând că evaluarea gustului poate fi valoroasă pentru evaluarea diagnostică a SM.
Acest studiu caz-control a constatat că pacienții cu SM au clearanță mucociliară nazală (CMN) semnificativ afectată comparativ cu grupurile control sănătoase, cu timpi de clearanță mai lungi corelând cu severitate crescută a bolii (scoruri EDSS). Subtipurile SM progresive au prezentat afectare mai mare a CMN decât formele recidivante-remitente, sugerând că evaluarea funcției imunitare respiratorii poate ajuta la caracterizarea statusului bolii.
Această recenzie sintetizează progresele recente în înțelegerea fisiopatologiei SM, inclusiv efectele îmbătrânirii asupra celulelor gliale și imune și funcțiile celulelor cu memorie rezidente în țesuturi. De asemenea, acoperă progresele în tehnologiile de imagistică, identificarea biomarkerilor, predicția progresiei bolii pe bază de IA și noile rezultate din studiile clinice pentru terapiile imune cu țintă SNC.
Un studiu caz-control cu 38 de pacienți cu SMRR și 38 de controale sănătoase a găsit niveluri plasmatice semnificativ crescute ale marcatorilor feroptotici (MDA, fier, feritină) și marcatori antioxidanți redușiți (GSH, GPX4) la pacienții cu SM. Aceste descoperiri sugerează că feroptoza, un mecanism de moarte celulară dependent de fier, poate contribui la neuroinflamația SM și la patologia bolii.
Clasificarea actuală a SM (remitent-recidivantă, progresivă secundară, progresivă primară) nu reușește să surprindă spectrul complet al bolii și mecanismele biologice subiacente. Un comitet internațional de experți propune o foaie de parcurs pentru tranziția către descriptori dinamici ai cursului bolii, informați biologic, care reflectă mai bine fisiopatologia.
Cercetătorii de la Universitatea din Basel au identificat un marker sangvin capabil de a detecta progresia graduală a sclerozei multiple care apare în ciuda absenței recidivelor clinice. Acest biomarker ar putea îmbunătăți monitorizarea progresiei bolii și răspunsul la tratament la pacienții cu scleroză multiplă.
Acest studiu a examinat modul în care ocrelizumabul (Ocrevus), o terapie de depletare a celulelor B pentru scleroza multiplă de tip recidivant-remitent, afectează răspunsurile cu anticorpi la infecțiile virale comune. Deși majoritatea nivelurilor de anticorpi virali au rămas neschimbate în timpul tratamentului, imunoglobulina G a proteinei spike SARS-CoV-2 a fost semnificativ redusă, iar anticorpii EBV ridicați au persistat indiferent de terapie.
Această revizuire a literaturii examinează rolul inflamatozomului NLRP3 în activarea microgliei și contribuția acestuia la demielinizare și degenerarea axonală în patogenia sclerozei multiple. Analiza explorează potențialele interacțiuni mecanistice între semnalizarea NLRP3 și răspunsul la tratamentul cu interferon-beta, cu implicații pentru înțelegerea variabilității rezultatelor tratamentului la pacienți și dezvoltarea unor abordări terapeutice personalizate.
Exercițiul fizic demonstrează efecte anti-inflamatorii și neuroprotectoare care pot beneficia pacienții cu scleroză multiplă. Deși studiile pe animale arată rezultate promițătoare cu exercițiul întârziind debutul bolii și reducând severitatea, trialurile clinice umane se confruntă cu provocări din cauza diferențelor de sincronizare—intervențiile pe animale încep înainte de boală, în timp ce studiile umane recrutează pacienți ani după diagnostic, când dizabilitatea este deja stabilă.
Acest studiu transversal a examinat electroretinografia (ERG) ca potențial marker obiectiv al neurodegenerării la persoane cu scleroză multiplă avansată (EDSS ≥3,0), comparând pe cei cu și fără istoria anterioară de neurita optică cu subiecți sănătoși. Rezultatele au arătat răspunsuri ERG întârziate la pacienții cu SM indiferent de istoricul neuritei optice, sugerând că disfuncția retiniană poate fi un marker funcțional fiabil al neurodegenerării asociate bolii, independent de nivelul de invaliditate sau statusul tratamentului.
Un nou studiu raportează că persoanele negre cu scleroza multiplă experimentează o mortalitate mai timpurie comparativ cu persoanele albe cu această boală. Această descoperire evidențiază importante disparități rasiale în rezultatele SM care necesită investigații suplimentare privind cauzele subiacente, cum ar fi accesul la servicii medicale, diferențele în tratament sau biologia bolii.
Această recenzie examinează factorii neurotrofici (NTF) — proteine care susțin funcția sistemului nervos — ca potențiale terapii modificatoare ale bolii pentru SM. NTF-urile pot reduce inflamația, promova remielinizarea și asigura neuroprotecție prin susținerea funcției celulelor gliale și oligodendrocitelor, abordând patologia SNC care nu este adecvat vizată de terapiile imunosupresoare actuale.
Cercetările demonstrează că terapiile de epuizare a celulelor B utilizate în tratamentul sclerozei multiple funcționează parțial prin activarea celulelor B protectoare din microbiota intestinală. Acest mecanism reprezintă o înțelegere importantă a modului în care tratamentele imunomodulatoare influențează atât răspunsurile imune sistemice, cât și mucoase în progresia bolii MS.
Acest studiu mecanistic demonstrează că fumarat monometil, o componentă activă a medicamentelor cu ester fumaric aprobate pentru SM, crește activitatea metabolică și funcția mitocondrială în celulele microgliale prin consum crescut de oxigen și producție de ATP. Efectele par a fi mediate de calea Nrf2 și implică modularea metabolismului fierului și mitofagie, oferind perspective asupra modului în care aceste tratamente SM stabilite exercită efecte neuroprotective.
Acest raport de caz descrie utilizarea cu succes a unui inhibitor de punct de control imunitar (dostarlimab) combinat cu chimioterapie într-o pacientă de 71 de ani cu scleroza multiplă remitentă-recidivantă stabilă și cancer endometrial avansat, fără relapuri neurologice în timpul tratamentului și urmăririi. Autorii subliniază că inhibitorii de punct de control imunitar pot fi luați în considerare cu prudență la pacienții selectați cu scleroza multiplă și cancer avansat atunci când se confirmă stabilitatea neurologică inițială și se menține monitorizarea multidisciplinară, deși sunt necesare date de siguranță pe termen mai lung.
