Scleroza multiplă și viața cu aceasta.
396 de articoleAcest raport de caz documentează aplicația clinică a terapiei cu celule CAR-T bispecifice care țintesc antigenele CD20 și BCMA la un pacient cu scleroză multiplă progresivă. Studiul reprezintă abordări imunologice emergente în managementul SM, deși rapoartele de cazuri individuale necesită studii controlate mai ample pentru a stabili profilurile de eficacitate și siguranță.
Această meta-analiză a 21 de studii (2.978 de participanți) sintetizează dovezile privind nivelurile circulate de leptină la pacienții cu SM în comparație cu controalele sănătoase, constatând că leptina este semnificativ crescută în populațiile cu SM. Rezultatele susțin rolul potențial al leptinei în patogeneza SM prin mecanisme imuno-modulatoare și pro-inflamatorii, deși rezultatele studiilor individuale rămân inconsistente.
Acest studiu retrospectiv a analizat 288 de pacienți cu SM pentru a măsura timpul scurs de la eșecul tratamentului la inițierea unei noi terapii, descoperind întârzieri mediane de 142 de zile care au variat semnificativ în funcție de sistemul de sănătate și tipul escaladării tratamentului. Inițierea terapiei de înaltă eficacitate a fost substanțial întârziată (în special în mediile cu asigurări private), sistemele de sănătate publică prezentând cele mai mari disparități între căile standard și cele de tratament de înaltă eficacitate.
Aceasta este o corecție metodologică la un studiu care aplică cadrul de emulare a încercărilor țintă pentru a analiza datele studiului CONFIRM privind tratamentele sclerozei multiple recidivante-remitente. Cercetarea extinde analiza pentru a examina efectele tratamentului în subgrupuri de pacienți folosind metode riguroase de inferență cauzală.
Acest studiu retrospectiv de cohortă examineaza relația dintre declinul cognitiv în mai multe domenii și progresiunea dizabilității motoare la pacienții cu scleroza multiplă. Cercetarea documentează modul în care SM afectează diverse funcții cognitive alături de dizabilitatea fizică, contribuind la înțelegerea poverii bolii în populațiile cu SM.
Acest studiu transversal a comparat funcția olfactivă și volumul cerebral la 65 de pacienți cu scleroză multiplă (43 cu forme recidivante-remitente și 22 cu forme secundar progresive) folosind teste standardizate de miros și imagistică prin RMN. Pacienții cu scleroză multiplă secundar progresivă au prezentat scoruri olfactive mai mici decât cei cu forme recidivante-remitente, deși diferențele de volum cerebral nu au rămas semnificative după ajustarea pentru vârstă și volum intracranian.
Un studiu a constatat că imunoterapiile intravenoase care vizează celulele B au redus ratele de recădere cu 62% comparativ cu medicamentele orale frecvent prescrise în scleroza multiplă în stadiu incipient. Deși aceste rezultate sugerează un control superior al recăderilor și potențial leziuni cerebrale reduse, tratamentele nu au arătat diferențe în progresul invalidității comparativ cu abordările convenționale.
Virusul Epstein-Barr (EBV), un herpesvirus frecvent care infectează majoritatea oamenilor și persistă pe întreaga viață, poate declanșa mononucleoza, dar rar contribuie la scleroza multiplă și la aproximativ 2% din cancere prin perturbarea proceselor de reparare celulară. Cercetările explorează modul în care mecanismul infecției latente a EBV poate promova dezvoltarea bolii la anumiți indivizi.
Un model de pădure aleatorie cu predicție conformă a fost validat prospectiv pe date din registrul suedez de scleroza multiplă pentru a clasifica progresiunea bolii de la forma recurent-remitentă la forma secundar-progresivă, obținând 98% sensibilitate și 95% acuratețe, depășind criteriile standard Lorscheider. Modelul furnizează estimări ale incertitudinii alături de predicții, sprijinind intervenția clinică mai timpurie în monitorizarea progresiunii SM.
Această revizuire sistematică evaluează efectele suplimentării cu melatonină asupra rezultatelor sclerozei multiple, examinând eficacitatea clinică, modificările neuroimagiologice, biomarkerii și profilul de siguranță. Revizuirea sintetizează dovezile existente pentru a evalua dacă melatonina are valoare terapeutică ca tratament adjuvant în managementul SM.
Această recenzie examinează ipoteza că interacțiunile dintre mai mulți viruși neurotropi (EBV, CMV, herpes-virusuri, rujeolă, SARS-CoV-2 și alții) pot contribui colectiv la dezvoltarea sclerozei multiple, mai degrabă decât un model bazat pe un singur agent patogen. Autorii sintetizează dovezile contradictorii privind rolurile agenților virali în demielinizare și activarea cascadei autoimmune prin căi moleculare comune și mecanisme de modulare imunologică.
Această cercetare examinează rolul citokinelor specifice și al metaloproteinazelor matriciale (MMP-uri) în dezvoltarea și progresiunea sclerozei multiple. Studiul identifică IL-3, IL-5, IL-6 și MMP-9 ca factori care provoacă inflamație și perturbarea barierei hematoencefalice, în timp ce MMP-3 și MMP-2 corelează cu neurodegenerarea, cu implicații potențiale pentru diagnostic și terapie.
Acest studiu transversal pe 56 de bărbați brazilieni cu SM a găsit o prevalență ridicată a disfuncției erectile (50%) și simptome ale tractului urinar inferior (96,4%), cu corelații puternice între severitatea dizabilității neurologice și ambele condiții. Încrederea în erecție și intermitența urinară au apărut ca elementele subsecțiunilor cel mai puternic asociate cu nivelul de dezabilitate.
Cercetătorii de la UTSW au constatat că pacienții cu SM care au luat versiuni generice ale trei terapii orale comune au prezentat o variabilitate mai mare în proteinele sanguine legate de activitatea bolii SM comparativ cu cei care au luat versiuni de marcă. Studiul evidențiază diferențele potențiale în biodisponibilitate și efectele clinice între formulările generice și cele de marcă ale medicamentelor pentru SM.
Cercetătorii au dezvoltat modele de organoid tridimensionale de țesut cerebral pentru a studia mecanismele de deteriorare și reparare a mielinei relevante pentru scleroza multiplă. Această abordare inovatoare publicată în Nature Neuroscience are ca scop accelerarea identificării de noi tratamente terapeutice pentru SM, o afecțiune autoimună care afectează milioane de oameni în întreaga lume.
Acest studiu transversal a examinat seroprevalența EBV în 188 de pacienți tunisieni cu SM versus 42 de controale sănătoase, găsind 88% seropozitivitate EBV la pacienții cu SM în comparație cu 75% la controale. Intensitatea VCA-IgG mai ridicată a fost în corelație cu recăderile active și fenotipul recurent-remitent, în timp ce profilurile EBV atipice au fost asociate cu scoruri de invaliditate mai scăzute la pacienții de sex feminin.
O analiză post hoc a studiului randomizat controlat VISIONARY a constatat că CNM-Au8, o suspensie de aur nanocritalin catalitic, a fost asociat cu rate de expansiune a leziunilor semnificativ mai scăzute și volume mai mici pe RMN în comparație cu placebo la 55 de pacienți cu SM. Tratamentul a arătat o reducere substanțială a expansiunii țesutului leziunilor cronice, ceea ce susține o investigație suplimentară a rolului său potențial în managementul SM.
Acest studiu a analizat caracteristici radiomice 3D ale rezonanței magnetice a hipocampului din 267 de pacienți cu SM pe trei subtipuri (RRMS, PPMS, SPMS) folosind algoritmi de învățare automată pentru a identifica biomarkeri imagistici. Modelele de pădure aleatorie au obținut cea mai bună performanță de discriminare (AUC ~0,79), identificând douăsprezece caracteristici radiomice comune între emisferele hipocampale care ar putea ajuta la clasificarea modelelor de progresie a bolii SM.
