Scleroză multiplă

StudiuScleroză multiplăÎncredere bună20.06.2026

Stimularea Magnetică Transcranială în Scleroза Multiplă: Potențial Terapeutic și de Reabilitare

Această recenzie examinează stimularea magnetică transcraniană (TMS) ca marcator diagnostic și instrument terapeutic pentru scleroза multiplă, care afectează 2,8 milioane de persoane la nivel global. TMS arată promisiuni în măsurarea parametrilor neurofiziologici, cum ar fi excitabilitatea corticală, și poate ajuta la gestionarea simptomelor SM, inclusiv oboseala, spasticitatea și deficiența cognitivă, în timp ce poate reduce potențial neuroinflamația și promova repararea neuronală, deși sunt necesare studii suplimentare.

StudiuScleroză multiplăÎncredere înaltă20.06.2026

Aplicarea unei perspective etice asupra tratamentului persoanelor cu scleroza multiplă

Această revizuire narativă examinează considerațiile etice în practica clinică a sclerozei multiple, inclusiv luarea deciziilor împreună pentru terapiile care modifică evoluția bolii, evaluarea comparativă a medicamentelor bazate pe dovezi versus suplimentele neîncercate și disparitățile în asistența medicală. Autorii aplică cadre etice scenariilor clinice comune pentru a ghida neurologii în navigarea deciziilor de tratament complexe.

StudiuScleroză multiplăÎncredere înaltă20.06.2026

Acizii Grași Scurți Derivați din Microbiota în Scleroza Multiplă: De la Reglarea Imunitară la Neurodegenerare

Această revizuire examinează rolul acizilor grași cu lanț scurt (AGLS) derivați din microbiota intestinală în patogeneza sclerozei multiple, cu accent pe modul în care metaboliții microbieni reglementează homeostaza imună și inflamația SNC. Pacienții cu SM prezintă bacterii producătoare de AGLS epuizate; cercetarea explorează modul în care acești metaboliți influențează imunizarea timpurie în stadiile inițiale ale bolii și modulația imună în SM recidivantă-remitentă.

StudiuScleroză multiplăÎncredere bună20.06.2026

Un model unificat de reactivare virală pentru patogeneza sclerozei multiple

Această lucrare propune un model mecanic alternativ pentru SM care implică un releu de reactivare virală, în care reactivarea EBV în creier precede reactivarea HHV-6A în oligodendrocite și neuroni, declanșând inflamație mediată de celulele CD8+ T și formarea leziunilor. Modelul integrează dovezile existente privind reactivitatea încrucișată virus-self și sugerează direcții terapeutice viitoare bazate pe reactivarea virală mai degrabă decât pe autoimunitatea clasică singură.

StudiuScleroză multiplăÎncredere înaltă20.06.2026

Manifestările Orale ale Sclerozei Multiple: O Revizuire Sistematică

Această revizuire sistematică evaluează manifestările orale la pacienții cu scleroza multiplă, inclusiv xerostomia, boala parodontală și sensibilitatea dentară care apar atât din progresia bolii, cât și din efectele adverse ale medicamentelor. Autorii au efectuat o căutare comprehensivă a literaturii urmând ghidurile PRISMA pentru a identifica corelații între simptomele orale și fenotipul SM, durata bolii și nivelul de incapacitate.

StudiuScleroză multiplăÎncredere bună20.06.2026

Abundența orală a Fusobacterium nucleatum asociată cu severitatea bolii sclerozei multiple

Un studiu transversal pe 56 de pacienți cu SM a constatat că abundența relativă ridicată a patogenului parodontal Fusobacterium nucleatum în probele de depuneri linguale a fost independent asociată cu o severitate mai mare a bolii măsurată prin Scara Expandată a Statusului de Invaliditate. Nu s-au găsit asociații cu alți trei patogeni parodontali sau în grupurile de control cu tulburări demielينizante conexe, sugerând o potențială legătură între compoziția microbiomului oral și progresia bolii SM.

StudiuScleroză multiplăÎncredere bună20.06.2026

Polimorfismele FCGR2A și FCGR3A ca biomarkeri predictivi ai răspunsului la natalizumab în scleroza multiplă

Acest studiu a examinat dacă variabilele genetice din genele receptorilor Fc gamma (FCGR2A rs1801274 și FCGR3A rs396991) prezic răspunsul la tratament cu natalizumab la 116 pacienți cu scleroza multiplă cu forme recidivante-remitente. Genotipul FCGR2A AG și genotipul FCGR3A AC au fost asociate cu risc redus de eșec terapeutic, sugerând că aceste polimorfisme ar putea servi drept biomarkeri farmacogenetici pentru predicția eficacității natalizumabului în tratamentul sclerozei multiple.

StudiuScleroză multiplăÎncredere bună20.06.2026

Lanțul Ușor de Neurofilament și Chemoatractantul Limfocitelor B ca Potențiali Biomarkeri pentru Deficiența Cognitivă în Scleroza Multiplă

Acest studiu a examinat dacă nivelurile din ser și lichid cefalorahidian ale lanțului ușor de neurofilament (NfL) și CXCL13 se corelează cu deficiența cognitivă în 57 de pacienți cu SM (RIS/CIS/RRMS) versus 70 de controale sănătoase. NfL și CXCL13 serice crescute au fost asociate cu diagnosticul de SM și cu scoruri mai scăzute la testele cognitive, iar CXCL13 din LCR a arătat o corelație negativă semnificativă cu performanța la învățarea verbală.

StudiuScleroză multiplăÎncredere bună20.06.2026

Anticorpi IgG anti-C1P serice ca potențiali biomarkeri în scleroza multiplă cu evoluție recidivantă-remisivă

Acest studiu a examinat nivelurile de anticorpi IgG anti-ceramidă-1-fosfat (C1P) în mostre de ser de la pacienți cu scleroză multiplă de tip recidivant-remitent, pacienți cu alte boli neurologice și controale sănătoase. Panourile specifice de IgG anti-C1P au arătat diferențe semnificative între grupuri și utilitate potențială în discriminarea bolii și evaluarea recidivei, sugerând implicarea C1P în mecanismele autoimune ale sclerozei multiple.

StudiuScleroză multiplăÎncredere înaltă20.06.2026

Atrofia subregională cerebeloasă în scleroza multiplă recidivantă-remitentă: dinamica dependentă de stadiu și modulare farmacologică

Acest studiu a examinat modificările volumului cerebelar în diferitele stadii ale sclerozei multiple remitente-recidivante la 181 de pacienți și 99 de controale, găsind atrofie semnificativă în regiunile cerebelare posterioare care variază în funcție de stadiul activității bolii. Cercetarea a evaluat modul în care diferitele terapii modificatoare ale bolii (inclusiv modulatorii receptorilor S1P și alte DMT-uri) afectează modelele de degenerare cerebelară și relația lor cu rezultatele cognitive.

StudiuScleroză multiplăÎncredere înaltă20.06.2026

Herpes Virusul Uman 7 și Riscul de Dezvoltare a Sclerozei Multiple: Un Studiu Serologic la Scară Largă

Acest studiu mare de caz-control imbricat folosind registrele suedeze a constatat că dovezile serologice ale infecției cu herpesvirus uman tip 7 (HHV-7) au fost asociate cu un risc crescut de 2,2 ori de a dezvolta scleroză multiplă, independent de alți herpesvirus. Constatările sugerează interacțiuni sinergice între HHV-7 și virusul Epstein-Barr în patogeneza SM, susținând o etiologie virală multifactorială a bolii.

StudiuScleroză multiplăÎncredere bună20.06.2026

Disfuncția Sistemului Endocanabinoid în Scleroza Multiplă: Analiza Biomarkerilor Plasmatici pe Parcursul Stadiilor Bolii

Acest studiu observațional a examinat nivelurile plasmatice ale moleculelor endocannabinoide (anandamidă și 2-AG) în 30 de participanți (controale sănătoase, pacienți cu SM nou diagnosticați în recidivă și pacienți cu SM tratați în remisiune) și asocierile acestora cu funcția cognitivă și calitatea vieții. Rezultatele au arătat diferențe nesemnificative între grupuri pentru 2-AG și o tendință către niveluri mai scăzute de anandamidă la pacienții nou diagnosticați, cu corelații mai puternice observate la pacienții tratați, deși semnificația clinică generală rămâne neclară.

StudiuScleroză multiplăÎncredere bună20.06.2026

Tratamentul cu teriflunomidă pentru scleroza multiplă recurentă-remitentă: Experiență clinică din Arabia Saudită

Acest studiu retrospectiv multicentric a evaluat teriflunomida, o terapie imunosupresoare orală, la 38 de pacienți cu SM din Arabia Saudită, constatând că 63,2% au atins nicio evidență a activității bolii și 23,7% au experimentat recăderi în timpul tratamentului. Efectele adverse, în special pierderea de păr (15,8%), au dus la întreruperea tratamentului la 36,8% din pacienți, indicând o eficacitate modestă cu probleme de tolerabilitate notabile.

StudiuScleroză multiplăÎncredere înaltă20.06.2026

Scleroza multiplă cu forme recidivante-remitente este asociată cu un microbiom oral disbotic

Acest studiu a comparat comunitățile bacteriene orale în 60 de pacienți cu scleroză multiplă remitentă-recidivantă versus 44 de controale sănătoase, găsind o compoziție microbiana distinctă cu rapoturi crescute de Bacteroidota-la-Firmicutes și taxoni patogeni îmbogățiți precum Campylobacter și Porphyromonas. Analiza funcțională a identificat 49 de căi diferențial abundente și corelații între bacterii orale specifice și citokine pro-inflamatorii crescute (IFN-γ, IL-6), sugerând o legătură potențială între disbioză orală și activarea imunitară MS.

StudiuScleroză multiplăÎncredere înaltă20.06.2026

Caracterizarea in vivo a biomarkerului celular retinian de inflamație la scleroza multiplă

Un studiu de cohortă prospectivă a utilizat imagistica retiniană de înaltă rezoluție (oftalmoscopia cu laser de scanare adaptat optic) pentru a examina infiltrarea celulelor imune în retina pacienților cu SM cu fenotiuri de boală diferite comparativ cu controalele sănătoase. Imagistica longitudinală pe parcursul a 12 luni a evaluat dinamica celulară în timpul și după neurita optică pentru a înțelege mai bine mecanismele neuroinflammatore în SM.

StudiuScleroză multiplăÎncredere înaltă20.06.2026

Hemodinamica cerebrovasculară și biomarkeri cardiaci în scleroza multiplă: Un studiu caz-control

Acest studiu caz-control a comparat parametrii vasculari și cardiaci în 60 de pacienți cu SM și 60 de controale potrivite, folosind ecografie Doppler, ecocardiografie și teste de biomarkeri. Pacienții cu SM au prezentat un indice de pulsatilitate al arterelor carotide interne semnificativ ridicat și niveluri mai mari de NT-proBNP în SM progresiv secundar, sugerând implicarea vasculară și cardiacă în fiziopatologia SM.

StudiuScleroză multiplăÎncredere înaltă20.06.2026

Identificarea biomarkerilor diagnostici pentru scleroза multiplă recidivantă-remitentă în plasmă prin proteomică bazată pe spectrometria de masă

Acest studiu a evaluat cinci metode diferite de preparare a mostrei pentru analiza proteomicii plasmei cu scopul de a identifica biomarcatori pentru scleroză multiplă recidivantă-remitentă (RRMS). Folosind cromatografie lichidă-spectrometrie de masă în tandem, cercetătorii au identificat 35-54 proteine plasmatice reglate și au evidențiat factorul von Willebrand ca un biomarcator diagnostic potențial, sugerând că analiza atât a proteomelor plasmatice solubile, cât și a celor din veziculele extracelulare ar putea îmbunătăți diagnosticul SM.

StudiuScleroză multiplăÎncredere bună20.06.2026

Biomarkeri din ser pentru predicția activității bolii în scleroza multiplă cu recăderi-remisiuni: un studiu prospectiv de 3 ani

Acest studiu prospectiv pe 150 de pacienți cu RRMS a evaluat trei biomarkeri serice—lanțul ușor al neurofilamentului, oclaudina și osteopontina—ca predictori ai progresiei bolii și a lipsei de dovezi ale activității bolii (NEDA) pe o perioadă de 36 de luni. Tratamentele foarte eficace au fost asociate cu niveluri mai scăzute de osteopontină, iar NFL a corelat cu vârsta pacientului și durata bolii, sugerând că acești biomarkeri pot ajuta la stratificarea rezultatelor bolii.

Studii și știri