Scleroza multiplă și viața cu aceasta.
396 de articoleAceastă recenzie examinează evoluția cunoștințelor privind fisiopatologia și managementul clinic al bolilor demielinizante ale sistemului nervos central în ultimele două decenii. Oferă o prezentare generală bazată pe dovezi ale sclerozei multiple și a condițiilor demielinizante conexe, acoperind contextul istoric prin înțelegerea actuală și perspectivele viitoare.
Această revizuire clinică examinează rolul evaluării măduvei spinării în scleroza multiplă, acoperind tehnicile de imagistică contemporană, caracteristicile leziunilor și corelații lor patologice. Constatările cheie includ importanța identificării leziunilor demielinizante critice de-a lungul tracturilor corticospinale pentru predicția progresiei motorii și rafinarea diagnosticului diferențial prin imagistică avansată și studii serologice.
Acest studiu clinic a comparat prevalența durerii la nivelul coloanei cervicale și impactul acesteia asupra calității vieții la 80 de participanți (40 de pacienți cu scleroză multiplă, 40 de subiecți sănătoși din grupul de control), utilizând indicatori de rezultat validați. Pacienții cu scleroză multiplă au raportat rate mai ridicate de durere cervicală (67,5% față de 40%) și au demonstrat corelații semnificative între intensitatea durerii și mobilitatea redusă, precum și calitatea vieții.
Acest studiu de coorta pe 84 de pacienti cu SM a gasit sindromul metabolic (MetS) prezent la 27% dintre participanti si puternic asociat cu SM progresiv secundar, cu o prevalenta mai mare decat in formele recurente-remitente. MetS a fost legat de progresiunea dizabilitatii pe parcursul a 3 ani independent de activitatea bolii, sugerand ca comorbiditati vasculare pot agrava dezabilitatea SM in ciuda ratelor de recidiva ale bolii stabile.
Această cercetare explorează receptorii P2X7 ca potențiali biomarkeri și ținte terapeutice în patogeneza sclerozei multiple. Studiul investighează mecanismele moleculare prin care semnalizarea P2X7 poate contribui la inflamația și progresiunea SM.
Acest studiu a analizat modificările proteomei plasmatice, metabolomului și lipidului în 14 pacienți cu RRMS care au primit ocrelizumab la baseline, 6 și 12 luni, identificând depletarea celulelor B, reducerea markerilor inflamatori și reprogramarea metabolică. Constatările arată că efectele terapeutice ale ocrelizumabului se extind dincolo de liza celulelor B pentru a include normalizarea imunitară și modularea căilor metabolice, cu o sarcină mai mare de leziuni la baseline predicând schimbări mai pronunțate ale biomarkerilor.
Această revizuire sistematică a analizat 30 de studii din practica clinică pentru a evalua ratele de întrerupere a tratamentului și de persistență în tratamentul cu ocrelizumab în cazul sclerozei multiple recidivante-remisive și al sclerozei multiple primare progresive. Rezultatele arată că persistența în condiții reale a tratamentului cu ocrelizumab este similară sau superioară celei observate în studiile clinice, cu rate de întrerupere mai scăzute comparativ cu alte terapii modificatoare de boală, ceea ce sugerează rezultate clinice îmbunătățite și un raport cost-eficacitate mai bun pentru pacienții care urmează tratamentul în mod constant.
Această meta-analiză a 36 de studii a examinat 1.257 de pacienți cu uveit asociată sclerozei multiple (MSAU), găsind predominant paciente feminine (67%) cu vârsta medie de 38 de ani, unde scleroza multiplă a precedat uveita în 59% din cazuri și invers în 38%. Analiza a grupat date privind caracteristicile uveitei, complicațiile oculare, fenotipurile sclerozei multiple și abordările terapeutice utilizând metodologie riguroasă de evaluare a calității.
Această recenzie examinează tehnicile de imagistică prin rezonanță magnetică pentru diagnosticarea și monitorizarea bolilor demielinizante și neuroinflamatorii la copii, inclusiv scleroza multiplă cu debut pediatric, utilizând secvențe convenționale (T1, T2, FLAIR) pentru a caracteriza leziunile și a urmări progresiunea bolii. Articolul discută, de asemenea, tehnicile avansate de rezonanță magnetică care pot oferi valoare diagnostică suplimentară prin analiza neurochimică și a conectivității funcționale.
Această recenzie examinează utilizarea nanoagenților liposomali ca sistem de transport al medicamentelor pentru tratamentul sclerozei multiple, abordând limitările farmacoterapiei convenționale, cum ar fi selectivitatea slabă și toxicitatea sistemică. Liposomii oferă avantaje care includ eliberarea controlată și țintită a medicamentului, efecte secundare reduse și protecție împotriva degradării medicamentului, reprezentând o strategie promițătoare pentru a îmbunătăți rezultatele terapeutice în managementul SM.
Ozanimodul este un modulator oral al receptorului esfingozinei 1-fosfat aprobat pentru scleroza multiplă cu forme recidivante care reduce semnificativ recidivele și leziunile cerebrale comparativ cu terapia cu interferon-beta. Eficacitatea și siguranța pe termen lung sunt susținute cu dozare o dată pe zi, deși efectele adverse comune includ infecții respiratorii și ridicarea enzimelor hepatice, în general gestionabile cu monitorizare adecvată.
Acest studiu a analizat patru polimorfisme ale genei HSP70 la 76 de pacienți iranieni cu scleroză multiplă și 136 de subiecți din grupul de control, în vederea identificării factorilor de susceptibilitate genetică. Două polimorfisme (HSP70-hom +2437 C>T și HSP70-1 -110 A>C) au prezentat asocieri semnificative cu riscul de SM, în timp ce celelalte două nu au prezentat diferențe semnificative.
Un studiu longitudinal pe 78 de pacienți cu scleroză multiplă recidivantă-remitentă a constatat că o rezervă cognitivă mai mare, măsurată prin cunoștințele de vocabular, a fost asociată cu scoruri cognitive stabile sau îmbunătățite pe parcursul a 6,5 ani, în timp ce o rezervă cognitivă scăzută a prezis declinul cognitiv. Cercetarea sugerează că activitățile cognitiv îmbogățitoare pot ameliora rezerva cognitivă și pot ajuta la prevenirea unor viitoare deficite cognitive la pacienții cu SM.
Acest studiu analizează profilurile proteice în scleroza multiplă pentru a identifica biomarkeri și a înțelege mecanismele bolii la nivel molecular. Abordările proteomice ajută la elucidarea căilor patofioziologice și pot informa strategiile diagnostice sau terapeutice în SM.
Acest studiu a adaptat din punct de vedere cultural și a validat versiunea norveggiană a Chestionarului dificultăților de muncă în scleroza multiplă-23 (MSWDQ-23NV) în 229 de pacienți cu SM, demonstrând proprietăți psihometrice bune, inclusiv o consistență internă excelentă și corelații așteptate cu dizabilitatea și calitatea vieții. Chestionarul a identificat eficient barierele fizice, psihologice/cognitive și externe la locul de muncă, scorurile mai mari pe toate subscările fiind asociate cu șomajul.
Acest studiu validează scala MSIS-29 pentru măsurarea impactului fizic și psihologic al sclerozei multiple folosind analiza Rasch pe 5.921 de pacienți urmăriți timp de până la 5 ani. Scala a demonstrat o bună potrivire și putere discriminatorie în funcție de factorii demografici și clinici, cu praguri minime de schimbare importantă stabilite pentru monitorizarea progresiei bolii.
Acest articol examinează dacă domeniul SM are o înțelegere biologică suficientă pentru a adopta un model de clasificare bazat pe continuum în loc să se bazeze pe diagnosticurile categorice tradiționale. Autorii evaluează dovezile actuale privind mecanismele bolii și modelele de progresie pentru a determina pregătirea pentru implementarea unui cadru informat din perspectiva biologiei.
Acest studiu transversal cu 78 de femei (38 cu scleroza multiplă de tip remitent-recidivant și 40 de controale sănătoase) a examinat relația dintre simptomele depresive și comportamentul sedentar la pacienții cu SM. Cercetarea a găsit asociații semnificative între depresie și timp sedentar crescut la femeile cu SM, sugerând că depresia este un factor cheie care contribuie la activitatea fizică redusă în această populație.