Îngrijorare excesivă, tensiune, atacuri de panică.
383 de articoleOMS oferă recomandări clinice actualizate pentru tratarea tulburării de anxietate generalizată și a tulburării de panică în mediile de asistență medicală primară. Aceste ghiduri subliniază intervenții bazate pe dovezi accesibile practicienilor din mediile medicale generale.
Acest studiu pilot a examinat nivelurile de cortisol din păr ca potențial biomarker pentru tulburarea de anxietate generalizată (TAG) în 94 de subiecți împărțiți în trei grupuri (TAG, TAG cu dependență de alcool și controale sănătoase). Rezultatele au arătat cortisol din păr semnificativ ridicat la pacienții cu TAG cu acuratețe diagnostică ridicată (sensibilitate 98,5%, specificitate 92,5%), sugerând potențialul util clinic ca instrument de evaluare obiectivă.
Acest studiu epidemiologic prezice prevalența tulburărilor de anxietate în Germania până în 2030, pe baza modelării matematice a tendințelor istorice și a scenariilor privind impactul pandemiei. Rezultatele sugerează că, până în 2030, între 5,67% și 14,02% dintre femei și între 3,30% și 8,14% dintre bărbați ar putea suferi de tulburări de anxietate, în funcție de ipotezele privind gravitatea pandemiei.
Această reviziune narativă examinează anxietatea și tulburarea de anxietate generalizată (TAG) la sportivii de elite, observând că, deși anxietatea competitivă poate atât să ajute, cât și să prejudicieze performanța, sportivii de elite arată o prevalență a TAG similară cu populația generală. Tratamentul urmează abordări standard bazate pe dovezi, inclusiv psihoterapia și farmacoterapia atunci când este indicat, cu considerare pentru reglementările antidoping.
Această meta-analiză a 21 de studii de neuroimagistică privind insomnia și a 16 studii privind tulburarea de anxietate generalizată (GAD) a identificat modele comune de activare cerebrală (activitate crescută a cingulatului posterior și a precuneului, activitate scăzută a cortexului prefrontal medial), alături de diferențe specifice fiecărei tulburări, sugerând existența unor mecanisme neuronale care se suprapun, dar sunt distincte. Rezultatele pot sta la baza unor abordări terapeutice țintite pentru ambele afecțiuni și pot clarifica relația de comorbitate dintre acestea.
Această revizuire sistematică și meta-analiză în rețea a 30 de studii clinice randomizate (1547 de participanți) a comparat nouă forme de psihoterapie pentru tratarea tulburării de anxietate socială la copii și adolescenți. Terapia cognitiv-comportamentală (TCC) desfășurată online s-a dovedit a fi cea mai eficientă în reducerea simptomelor de anxietate socială și depresie, urmată de formele de TCC de grup și individuale.
Această meta-analiză a sintetizat dovezi din 37 de studii care examinează diferențele în componentele potențialului legat de eveniment (ERP) între indivizii cu tulburare de anxietate generalizată și controale sănătoase. Studiul a utilizat căutări exhaustive în baze de date și metode statistice riguroase pentru a identifica marcatorii neurofizioloșici și caracteristicile lor de latență/amplitudine în TAG.
Cercetătorii au dezvoltat și testat o versiune digitală complet autonomă a unei intervenții de terapie comportamental-cognitivă validate anterior, concepută pentru a completa tratamentul standard al tulburării de folosire a alcoolului la pacienții cu tulburări de anxietate concomitente. Programul are scopul de a închide decalajul dintre cercetare și practică, rendând terapia bazată pe dovezi mai accesibilă fără a necesita o formare și supraveghere intensă a terapeuților.
Acest studiu a examinat progresele bruște (îmbunătățiri simptomatice mari între sesiuni consecutive) în terapia cognitivă prin internet ghidată de terapeut pentru anxietatea socială oferită prin serviciile NHS din Marea Britanie, analizând 146 de pacienți cu date suficiente. Pacienții care au experimentat progrese bruște au arătat reduceri semnificativ mai mari ale anxietății sociale la sfârșitul tratamentului și la urmărirea de trei luni, cu dovezi de cognițiuni sociale negative reduse care le-au precedat pe cele din urmă.
Un algoritm bazat la Harvard recomandă ISRS-uri (sertralină sau escitalopram) ca tratament de primă linie pentru GAD la adulții mai vârstnici, cu alternative incluzând ISNR-uri, buspiron și alți agenți în funcție de răspunsul la tratament și profilul de efecte adverse. Algoritmul sfătuiește prudență cu benzodiazepine și hidroxizină în această populație, recunoscând în același timp că mulți pacienți mai vârstnici au fost inițiați pe aceste medicamente la vârste mai tinere.
Un studiu de 12 săptămâni pe 50 de pacienți cu GAD a combinat terapia cognitiv-comportamentală cu meditația conștientă (MoBa) și a măsurat rezultatele folosind scale clinice și markeri de neuroinflmație la RMN. Tratamentul a redus semnificativ simptomele de anxietate și inflamația detectată la RMN în amigdală, cu ameliorarea anxietății corelând cu reducerea neuroinflmației.
Acest studiu a examinat markeri epigenetici ai îmbătrânirii la 66 de pacienți cu tulburare de anxietate socială (TAS) comparați cu 77 de controale folosind analiza metilării ADN-ului. În timp ce ceasurile epigenetice nu au arătat diferențe semnificative în accelerarea vârstei, nivelurile de leptină au fost semnificativ mai scăzute la pacienții cu TAS, sugerând o posibilă implicare a leptinei în această condiție.
Acest studiu a examinat dacă copiii părinților cu tulburare de panică sau tulburare de anxietate socială prezintă asociații legate de frică comparativ cu copiii din grupul de control, utilizând sarcini validate de evaluare cognitivă. Rezultatele au furnizat dovezi parțiale că anxietatea poate fi transmisă prin asociații cognitive negative, deși este necesară o cercetare suplimentară pentru a clarifica specificitatea și intensitatea acestor efecte.
Acest studiu a analizat date săptămânale provenite de la 31 de pacienți cu tulburare de anxietate generalizată (GAD) care au urmat o terapie comportamentală bazată pe acceptare (ABBT), pentru a înțelege modul în care trei componente cheie — conștientizarea atentă, acceptarea și acțiunile în concordanță cu valorile — se modifică pe parcursul tratamentului și influențează simptomele. Rezultatele au arătat că toate cele trei componente au crescut liniar pe parcursul terapiei și au prezis în mod semnificativ reducerea simptomelor în cazul majorității indicatorilor de rezultat validați, susținând astfel modelul teoretic al ABBT.
Un studiu preliminar a testat o intervenție de terapie cognitiv-comportamentală furnizată prin video (VCBT) de cinci sesiuni pentru tulburarea de anxietate generalizată în 36 de participanți, găsind reduceri semnificative ale simptomelor de anxietate la sfârșitul tratamentului și la follow-up-ul de trei luni. Participanții au raportat o satisfacție ridicată cu abordarea breve a tratamentului la distanță, sugerând că ar putea oferi o opțiune mai accesibilă pentru persoanele cu TAG.
Acest studiu a colectat date comportamentale și fiziologice de la smartphone-uri și brățări inteligente din 27 de persoane cu tulburare de anxietate socială și 31 de controale pe parcursul a 7-13 săptămâni, extragând 76 de caracteristici de fenotipi digitali. Clasificatorii de învățare automată au obținut o acuratețe de aproximativ 87% în predicția severității simptomelor, identificând markerii comportamentali și fiziologici cheie care diferă în funcție de nivelurile de anxietate.
Acest studiu a analizat date de la peste 51.000 de elevi din gimnazii și licee din Coreea pentru a examina diferențele de sex în factorii de risc ai tulburării anxioase generalizate (TAG). Fetele au arătat o prevalență mai mare a TAG (42,1% vs 30,1%), ambele sexe prezentând risc crescut asociat cu performanțe academice mai scăzute, status economic mai scăzut, fumat și consum de alcool; cu toate acestea, unii factori precum separarea familiei au afectat băieții mai mult decât fetele.
Acest studiu epidemiologic a identificat factori asociați cu comportamentul de căutare a tratamentului la persoanele cu tulburare de anxietate generalizată, constatând că depresia comorbidă, tulburarea de panică și PTSD, precum și simptome specifice cum ar fi oboseala și atacurile de panică, au prezis rate mai mari de căutare a ajutorului profesional. Cercetarea subliniază că căutarea tratamentului este multifactorială și evidențiază necesitatea unor strategii pentru a spori angajamentul tratamentului în această populație.