Atenție, impulsivitate și hiperactivitate.
743 de articoleCercetările demonstrează că menținerea unor programe consecvente pentru somn, mese, activitate socială și orele de trezire se corelează cu reducerea simptomelor depresiei și durerilor, în special la adulții mai în vârstă care suferă de insomnie. Acest beneficiu pare să fie legat de întărirea ritmului circadian al corpului și minimizarea efectelor negative ale modelelor neregulate de somn-veghe.
FDA din SUA a aprobat Simtriyo, un nou medicament care conține centanafadine, pentru tratarea ADHD la pacienți cu vârsta de 6 ani și mai mari care cântăresc cel puțin 20 kg. Această aprobare extinde opțiunile de tratament pentru populațiile pediatrice și adulte cu ADHD.
Această revizuire narativă a analizat 22 de studii evaluate de colegi care examinează intervențiile de exerciții acvatice pentru tulburări neuroevolutive (ADHD, ASD, sindromul Down), găsind dovezi de îmbunătățiri ale atenției, coordonării motorii, interacțiunii sociale și reglementării comportamentale în acestea populații. Revizuirea remarcă faptul că intervențiile acvatice bazate pe Halliwick au arătat o promisiune deosebită pentru persoanele cu autism, deși rezultatele au variat în funcție de tulburare și de măsura rezultatului.
Această analiză de amploare sintetizează 50 de studii care examinează asociația dintre ADHD și durerea cronică, documentând conexiuni epidemiologice consistente între sarcina simptomelor ADHD și severitatea mai mare a durerii în diverse condiții de durere, inclusiv fibromialgie, migrene și durerea cronică de spate. Analiza identifică mecanismele neurobiologice propuse care implică disfuncția dopaminergică și noradrenergicp și mapează intervențiile terapeutice disponibile pentru această prezentare comorbidă.
Un studiu retrospectiv de caz-control a examinat rezultatele chirurgicale la pacienții cu ADHD supuși reconstrucției ligamentului încruciș anterior, comparând ratele complicațiilor la intervale de 3 luni, 6 luni și 3 ani cu controale non-ADHD folosind potrivirea scorului de propensiune. Rezultatele au indicat că pacienții cu ADHD au experimentat un risc semnificativ crescut de complicații postoperatorii și necesități de chirurgie de revizuire în perioadele postoperatorii precoce.
Un studiu longitudinal care a urmărit indivizi din naștere în 1970 a constatat că trăsăturile ADHD din copilărie măsurate la vârsta de 10 ani au fost asociate cu un risc semnificativ mai mare de a experimenta violență în relațiile intime până la vârsta de 51 de ani, afectând aproximativ 1 din 5 bărbați și 1 din 3 femei cu trăsături ADHD ridicate comparativ cu ratele de bază de 1 din 7 bărbați și 1 din 4 femei. Asociația a persistat în toate tipurile de violență în relațiile intime (hărțuire, abuz economic, violență fizică, control coercitiv și violență sexuală) după ajustarea pentru gen, etnie și statusul socioeconomic din copilărie.
Această revizuire sistematică evaluează peștii zebra ca organisme model pentru studiul ADHD prin abordări genetice și farmacologice, evaluând validitatea lor comportamentală, neuroobiologică și farmacologică. Treisprezece studii au demonstrat că modelele genetice și farmacologice au reprodus cu succes fenotipuri asemănătoare ADHD, inclusiv hiperactivitate, impulsivitate, deficite de atenție și deficiențe cognitive.
Sistemul de sănătate mintală din Australia se confruntă cu presiuni în creștere din cauza timpilor lungi de așteptare și a capacității limitate a specialiștilor pentru diagnosticarea și tratamentul ADHD, ceea ce duce la riscuri potențiale de diagnostic greșit. Articolul subliniază că evaluarea ADHD necesită o evaluare clinică care consumă mult timp și abordări de îngrijire multimodale dincolo de medicație, cu preocupări că extinderea rolurilor medicilor de familie fără o instruire adecvată poate compromite calitatea diagnosticului.
Platformele de telemedicină au extins accesul la diagnosticul și tratamentul ADHD, dar cercetările indică faptul că această creștere poate reflecta, de asemenea, modele de afaceri orientate pe profit care sunt în beneficiul pacienților înstăriți. Articolul examinează tensiunea dintre accesibilitatea sporită și supra-diagnosticul potențial determinat de considerații comerciale mai degrabă decât clinice.
Cercetarea identifică suprapuneri genetice între tulburarea de personalitate borderline și mai multe condiții, inclusiv PTSD, depresie, ADHD și comportamente de autolesare. Aceste constatări pot facilita cercetarea psihiatrică transdiagnostică și pot ghida dezvoltarea unor intervenții terapeutice țintite.
Această revizuire sistematică a 13 studii de neuroimagistică a constatat că adulții cu ADHD prezintă alterări în sistemele fronto-striatale, fronto-parietale și limbice legate de controlul executiv și atenție, cu modele care variază în funcție de vârstă. Cercetarea evidențiază potențiale interacțiuni între riscul genetic ADHD și patologia bolii Alzheimer, sugerând că modificările cerebrale legate de ADHD pot persista până la vârsta înaintată și pot crește vulnerabilitatea la declin cognitiv.
Această revizuire examinează modul în care tulburarea spectrului autist (TSA) și ADHD, prezente în aproximativ 1-2% și respectiv 2,5% din populații, influențează riscul de achiziție a HIV, implicarea în tratament și rezultatele sanitare la indivizii neurodiversi. Autorii propun un cadru pentru îngrijiri care afirmă neurodiversitatea și care abordează modul în care diferențele în funcția executivă, reglarea senzorială și comunicarea socială pot crea bariere în cadrul sistemelor de sănătate concepute pentru pacienții neuroobișnuiți.
Articolul examinează conexiunile bine stabilite între microbiota intestinală și rezultatele sănătății creierului, inclusiv stresul, depresia, anxietatea și neuroevoluția, în timp ce pune sub semnul întrebării în mod critic dacă cercetarea actuală reprezintă adecvat diversitatea populației mondiale. Ridică preocupări valide cu privire la reprezentativitatea științei microbiomului și implicațiile potențiale ale acesteia pentru înțelegerea afecțiunilor neuropsihiatrice în diferite populații.
Această analiză narativă sintetizează dovezile privind propranololul (un beta-blocant) ca potențial tratament adjuvant pentru tulburarea spectrului autist, examinând efectele sale asupra anxietății sociale, flexibilității cognitive, reglării emoționale și dezechilibrului comportamental. Deși constatările sugerează posibile beneficii prin modularea hiperactivării adrenergice, autorii remarcă faptul că majoritatea dovezilor provin din eșantioane mici și studii cu doze unice, cu încercări duble orbite susținute rămânând limitate.
Această revizuire de scop cartografiază sistematic dovezile empirice privind implicarea farmacistului în traseele de îngrijire a ADHD, sintetizând rolurile lor în optimizarea medicamentelor și prestarea de servicii în cadrul a 13 studii publicate în perioada 2008-2025. Revizuirea identifică modul în care farmaciștii pot ajuta la abordarea creșterii cererii de servicii ADHD, a timpilor de așteptare prelungiți și a monitorizării inconsistente a medicamentelor, în timp ce evidențiază lacunele de dovezi pentru cercetări viitoare.
Un studiu de topologie computațională a analizat modelele de co-expresie genică în sânge și țesut cerebral de la indivizi cu tulburare din spectrul autist în comparație cu grupuri de control, găsind o reducere de 20,4% în structura ciclului regulatoriu în rețelele sângelui periferic. Țesutul cerebral nu a arătat diferențe topologice semnificative, deși analiza puterii sugerează că studiul a fost subdotat pentru a detecta efecte în probele cerebrale.
Acest studiu finlandez pe scară largă cu cohorte a examinat co-apariția autismului, ADHD, ticurilor și OCD la 4.240 de persoane cu tulburări de alimentație și frații lor. Persoanele cu anorexie nervos au arătat 6-11 ori mai mari șanse pentru autism și OCD, în timp ce cei cu alte tulburări de alimentație au arătat rate și mai mari, în special bărbații cu autism (creștere de 32 de ori).
Acest studiu transcriptomic integrativ identifică o dezregulare convergentă a semnalizării imune receptive la glucocorticozi (GRI) în celulele sangvine periferice din pacienții cu tulburare de spectru autist (ASD) și sindrom de intestin iritabil (IBS), propunând o legătură moleculară între aceste condiții care apar frecvent concomitent prin disfuncția axei HPA. Patru gene centrale (LRFN1, NUAK2, TMEM154, GAPT) au fost identificate ca discriminatori de boală consistenți exprimați în principal în monocite, celule NK și celule B, cu analiza de reglare sugerând mecanisme transcripționale receptive la stres.
