Atenție, impulsivitate și hiperactivitate.
743 de articoleAcest raport de caz documentează rezultatele clinice ale esketaminei (un spray nazal aprobat de FDA pentru depresie rezistentă la tratament) la un pacient cu depresie concomitentă, ADHD și trăsături din spectrul autist. Raportul oferă observații bazate pe dovezi privind răspunsul simptomelor și tolerabilitatea în această prezentare comorbidă complexă.
Acest studiu bazat pe populație a analizat factorii de risc genetic în 20 tulburări psihiatrice și de abuz de substanțe la 1,5 milioane de indivizi suedezi utilizând analiza de rețea, revelatoare cinci clustere interconectate (tulburări internalizante, externalizante, neuroevolutive, de alimentație și psihotice) cu mai multe tulburări prezentând modele de risc genetic tranzitoriu. Depresia majoră și tulburarea de utilizare a drogurilor au ieșit în evidență ca noduri centrale ale rețelei, în timp ce rezultatele sugerează o vulnerabilitate genetică comună în limita diagnosticelor, mai degrabă decât etiologii distincte.
Acest studiu a analizat date de la 473 de copii și adolescenți cu ticuri motorii și/sau vocale pentru a identifica caracteristicile specifice ale ticurilor prezise de trăsăturile autismului și ADHD. Autismul a fost asociat cu debut mai timpuriu al ticurilor (aproximativ 2,43 ani mai devreme), în timp ce trăsăturile ADHD au arătat de 2,64 ori probabilitate crescută de agravare a ticurilor după încercările de supresiune.
Acest studiu a analizat markerii neuroinflamației plasmatice în 134 de copii și adolescenți (33 cu dezvoltare tipică, 31 cu ADHD, 70 cu autism) și a identificat profiluri inflamatorii distincte asociate fiecărei condiții. Cinci markeri neuroinflamatori (IL-18, β-NGF, BDNF, sRAGE și TNF-α) au fost identificați ca predictori ai simptomelor de anxietate, explicând colectiv 15% din variația anxietății, ceea ce sugerează că procesele neuroimmune pot contribui parțial la comorbiditatea anxietății în tulburările neuroevolutive.
Acest studiu de urmărire a ochilor a comparat modul în care copiii cu ADHD și copiii în dezvoltare tipică alocă atenția vizuală atunci când privesc fețe cu expresii emoționale. Copiii cu ADHD au arătat modele de atenție distincte, inclusiv timp mai scurt până la fixarea pe regiunea gurii și fixări crescute pe aria nasului, oferind dovezi cantitative ale procesării diferențiale a informațiilor faciale în ADHD.
Această cercetare examinează modul în care copiii cu ADHD prezintă răspunsuri atenuate ale dopaminei și hormonului de creștere la exercițiul fizic comparativ cu colegii lor fără ADHD, și modul în care metilfenidatul restabilește parțial aceste răspunsuri. Constatările pot explica de ce medicamentele stimulante permit creșterea normală la copiii cu ADHD și sugerează că răspunsurile catecolaminelor la exercițiu ar putea avea potențial diagnostic și terapeutic, deși este necesară investigare suplimentară.
Acest studiu investigheaza relatia dintre simptomele ADHD si dificultatile comportamentale in populatii tinere. Cercetarea examineaza cum provocarile legate de atentie si hiperactivitate se corelaza cu rezultatele generale de sanatate in randul copiilor si adolescentilor.
Această cercetare investighează modul în care modelele de conectivitate ale rețelelor cerebrale și caracteristicile moleculare asociate ADHD se modifică pe parcursul etapelor de dezvoltare. Studiul examinează reorganizarea neurobiologică care stă la baza patofisiologiei ADHD folosind analiza conectivității funcționale și biomarcatori moleculari.
Această cercetare examinează diferențele în organizarea rețelei funcționale a creierului în ADHD, investigând în mod specific cum stările cerebrale integrate și segregate necesită niveluri diferite de energie de control. Studiul contribuie la înțelegerea bazei neurobiologice a ADHD prin analiza modelelor de conectivitate funcțională a creierului.
Această scurtă trecere în revistă examinează ADHD ca o afecțiune sistemică prin investigarea anomaliilor funcției vizuale și modul în care medicamentele psihostimulante afectează procesele vizuale. Studiul sintetizează dovezi privind relația dintre neurobiologia ADHD și implicarea sistemului ocular/vizual.
Această analiză narrativă examinează relația dintre caracteristicile temperamentului timpuriu și dezvoltarea ulterioară a ADHD, analizând factorii de risc dezvoltatori și relevanța lor clinică. Revizuirea sintetizează dovezi privind modul în care trăsăturile temperamentale pot contribui la patogeneza ADHD și pot informa strategiile de evaluare clinică și intervenție pe parcursul vieții.
Acest studiu a surveiat 536 de participanți din patru grupuri (persoane cu ADHD, părinți, profesioniști și public) privind preferințele pentru terminologia legată de ADHD, inclusiv limbajul centrat pe persoană vs. centrat pe identitate și caracterizarea ADHD ca neurodiversitate vs. dezabilitate. Toate grupurile au preferat predominant limbajul centrat pe persoană și descrierea ADHD ca ceva pe care îl are cineva mai degrabă decât ceea ce este, preferințele pentru limbajul centrat pe identitate corelând cu preferințele gramaticale mai degrabă decât cu viziuni bazate pe identitate.
Un caz clinic descrie un copil de 4 ani cu tulburare de spectru autist a cărui prezentare a avut loc în contextul familial al unei pierderi perinatale anterioare și al traumei prenatale materne, rezultând într-o hipervigilență parentală și dinamici complexe de îngrijire. Tratamentul a combinat abordări dezvoltatorii care afirmă neurodiversinea pentru copil cu Psihoterapie Copil-Părinte care abordează trauma parentală, demonstrând reglare familială și comunicare copil îmbunătățite prin intervenție integrată traumatologică și pe baze de dovezi.
Un studiu publicat în Scientific Reports a găsit o asociere puternică între nivelurile istorice de expunere la poluarea aerului cu particule fine (PM2.5) și prevalența ADHD la copii în diferite județe din SUA. Cercetarea sugerează că problemele trecute ale calității aerului pot avea efecte de durată asupra rezultatelor neuroevolutive, deși sunt necesare cercetări suplimentare pentru a stabili mecanismele cauzale.
O inițiativă de cercetare la scară largă și multidisciplinară finanțată de Institutul Național pentru Îmbătrânire a publicat nouă lucrări de referință în revistele Nature care investighează bazele moleculare ale bolii Alzheimer, bolii Parkinson, schizofreniei și tulburărilor cerebrale conexe. Lucrarea Consorțiului PsychAD oferă informații despre mecanismele moleculare comune și distincte în cadrul condițiilor neurodegenerative și psihiatrice.
Un panou multidisciplinar format din 18 neurologi pediatrici și neuro-oncologi a elaborat linii directoare de consens bazate pe dovezi pentru gestionarea convulsiilor la copiii cu tumori cerebrale, utilizând revizuirea sistematică a literaturii și metodologia Delphi modificată. Recomandările cheie includ inițierea medicamentelor anti-convulsivante doar după prima convulsie, cu levetiracetam ca agent de primă linie și lacosamid sau oxcarbazepină ca agenți de linie secundă, plus protocoale standardizate pentru reducerea medicamentației pe baza scenariilor clinice.
Acest articol prezintă un algoritm clinic pentru gestionarea pacienților care prezintă simultan tulburarea de gaming și tulburarea depresivă majoră. Abordarea tratează sistematic clarificarea diagnosticului, evaluarea comorbidității și planificarea tratamentului integrat pentru această prezentare complexă cu diagnostic dublu.
O revizuire sistematică a 19 studii clinice randomizate controlate (N=4.078) a evaluat aplicații digitale de sănătate mintală eligibile pentru prescripție (DiGA) în Germania pentru tratarea depresiei și anxietății. Intervențiile digitale au arătat o reducere modestă, dar semnificativă a simptomelor depresiei imediat după intervenție și la urmărire, deși dovezile pentru tulburările de anxietate erau limitate; constatările susțin integrarea instrumentelor digitale bazate pe dovezi în tratamentul sănătății mintale, dar remarcă faptul că dovezile actuale sunt dominate de un număr mic de aplicații.
