Atenție, impulsivitate și hiperactivitate.
743 de articoleCercetările demonstrează că menținerea unor programe consecvente pentru somn, mese, activitate socială și orele de trezire se corelează cu reducerea simptomelor depresiei și durerilor, în special la adulții mai în vârstă care suferă de insomnie. Acest beneficiu pare să fie legat de întărirea ritmului circadian al corpului și minimizarea efectelor negative ale modelelor neregulate de somn-veghe.
FDA din SUA a aprobat Simtriyo, un nou medicament care conține centanafadine, pentru tratarea ADHD la pacienți cu vârsta de 6 ani și mai mari care cântăresc cel puțin 20 kg. Această aprobare extinde opțiunile de tratament pentru populațiile pediatrice și adulte cu ADHD.
Această revizuire narativă a analizat 22 de studii evaluate de colegi care examinează intervențiile de exerciții acvatice pentru tulburări neuroevolutive (ADHD, ASD, sindromul Down), găsind dovezi de îmbunătățiri ale atenției, coordonării motorii, interacțiunii sociale și reglementării comportamentale în acestea populații. Revizuirea remarcă faptul că intervențiile acvatice bazate pe Halliwick au arătat o promisiune deosebită pentru persoanele cu autism, deși rezultatele au variat în funcție de tulburare și de măsura rezultatului.
Această analiză de amploare sintetizează 50 de studii care examinează asociația dintre ADHD și durerea cronică, documentând conexiuni epidemiologice consistente între sarcina simptomelor ADHD și severitatea mai mare a durerii în diverse condiții de durere, inclusiv fibromialgie, migrene și durerea cronică de spate. Analiza identifică mecanismele neurobiologice propuse care implică disfuncția dopaminergică și noradrenergicp și mapează intervențiile terapeutice disponibile pentru această prezentare comorbidă.
Acest studiu randomizat, controlat și în dublu orb a evaluat eficacitatea și siguranța unei formulări de metilfenidat cu eliberare pe mai multe straturi (PRC-063) la adulții cu ADHD, inclusiv cei cu tulburare de anxietate comorbidă. Studiul a folosit un design de crossover pe parcursul a 14 săptămâni pentru a compara rezultatele tratamentului între pacienții cu și fără diagnostic concomitent de anxietate.
Un studiu retrospectiv de caz-control a examinat rezultatele chirurgicale la pacienții cu ADHD supuși reconstrucției ligamentului încruciș anterior, comparând ratele complicațiilor la intervale de 3 luni, 6 luni și 3 ani cu controale non-ADHD folosind potrivirea scorului de propensiune. Rezultatele au indicat că pacienții cu ADHD au experimentat un risc semnificativ crescut de complicații postoperatorii și necesități de chirurgie de revizuire în perioadele postoperatorii precoce.
Un studiu longitudinal care a urmărit indivizi din naștere în 1970 a constatat că trăsăturile ADHD din copilărie măsurate la vârsta de 10 ani au fost asociate cu un risc semnificativ mai mare de a experimenta violență în relațiile intime până la vârsta de 51 de ani, afectând aproximativ 1 din 5 bărbați și 1 din 3 femei cu trăsături ADHD ridicate comparativ cu ratele de bază de 1 din 7 bărbați și 1 din 4 femei. Asociația a persistat în toate tipurile de violență în relațiile intime (hărțuire, abuz economic, violență fizică, control coercitiv și violență sexuală) după ajustarea pentru gen, etnie și statusul socioeconomic din copilărie.
Această revizuire sistematică evaluează peștii zebra ca organisme model pentru studiul ADHD prin abordări genetice și farmacologice, evaluând validitatea lor comportamentală, neuroobiologică și farmacologică. Treisprezece studii au demonstrat că modelele genetice și farmacologice au reprodus cu succes fenotipuri asemănătoare ADHD, inclusiv hiperactivitate, impulsivitate, deficite de atenție și deficiențe cognitive.
Sistemul de sănătate mintală din Australia se confruntă cu presiuni în creștere din cauza timpilor lungi de așteptare și a capacității limitate a specialiștilor pentru diagnosticarea și tratamentul ADHD, ceea ce duce la riscuri potențiale de diagnostic greșit. Articolul subliniază că evaluarea ADHD necesită o evaluare clinică care consumă mult timp și abordări de îngrijire multimodale dincolo de medicație, cu preocupări că extinderea rolurilor medicilor de familie fără o instruire adecvată poate compromite calitatea diagnosticului.
Acest studiu calitativ a examinat cum părinții și frații imigranți sud-coreeni sprijină participarea la activități fizice la adulții cu autism, identificând trei teme cheie: valoarea percepută a activității fizice, povara îngrijitorului și barierele sistemice. Constatările evidențiază că, deși familiile recunosc importanța activității fizice, participarea susținută este împiedicată de cunoștințele limitate, supraîncărcarea îngrijirilor, reducerea oportunităților post-școlar, programele care nu sunt prietenoase pentru autism și barierele culturale și lingvistice, necesitând intervenții culturalmente receptive.
Platformele de telemedicină au extins accesul la diagnosticul și tratamentul ADHD, dar cercetările indică faptul că această creștere poate reflecta, de asemenea, modele de afaceri orientate pe profit care sunt în beneficiul pacienților înstăriți. Articolul examinează tensiunea dintre accesibilitatea sporită și supra-diagnosticul potențial determinat de considerații comerciale mai degrabă decât clinice.
Acest studiu pilot a examinat modelele de metilare a genei MAGEL2 la adulții cu autism de nivel înalt comparativ cu controale neuroortodoxe utilizând secvențierea țintită cu nanopori. Deși nu au fost găsite diferențe generale între grupuri, studiul a identificat diferențe semnificative specifice sexului în metilarea promotoarelor MAGEL2, cu bărbații autisti prezentând hipometilare într-o regiune reglementoare cheie comparativ cu femeile.
Cercetarea identifică suprapuneri genetice între tulburarea de personalitate borderline și mai multe condiții, inclusiv PTSD, depresie, ADHD și comportamente de autolesare. Aceste constatări pot facilita cercetarea psihiatrică transdiagnostică și pot ghida dezvoltarea unor intervenții terapeutice țintite.
Această revizuire sistematică a opt studii rs-fMRI (529 de participanți) a identificat modele consistente de conectivitate funcțională la adulții cu ADHD, inclusiv conectivitate crescută în rețelele modul implicit, vizuală și de conducere executivă centrală, alături de conectivitate redusă în rețelele de atenție ventrale și somatomotoare. Alterările au fost predominant emisferic stângi, oferind perspective neurobiologice în deficiențele ADHD persistente din perioada adultă.
Acest studiu EEG a examinat modul în care recompensa și frustrarea afectează procesarea atenției și emoțiilor în 25 adulți cu ADHD comparați cu 30 controale dezvoltate tipic folosind o Sarcină Posner Afectivă. Rezultatele au arătat că participanții cu ADHD au făcut mai multe erori sub frustrare în ciuda răspunsurilor mai rapide, cu o alocare neurală redusă a atenției în încercările dificile, evidențiind controlul atențional modulat de emoție deficitar în ADHD.
Acest studiu calitativ a examinat experiențele de viață adverse raportate de 123 de adulți cu autism și/sau ADHD, identificând factori cognitivi, sociali, emoționali și senzoriali care cresc vulnerabilitatea la marginalizare și maltratare în multiple contexte. Rezultatele arată că, în timp ce adversitatea poartă consecințe negative asupra sănătății, aceasta poate, de asemenea, să favorizeze puncte forte adaptive și reziliență în populațiile cu tulburări de neuroevoluție, sugerând necesitatea unor intervenții țintite.
Acest studiu a examinat dacă gândirea episodică despre viitor (EFT) cu diferite focus-uri instructive îmbunătățește performanța memoriei prospective la 196 de adulți (98 cu ADHD, 98 în grupul de control) în trei condiții de codificare. Rezultatele au arătat că adulții cu ADHD au avut o performanță a memoriei prospective mai scăzută în general, dar EFT focalizat pe rezultate a oferit cea mai puternică îmbunătățire, în timp ce EFT focalizat pe proces a oferit beneficii moderate în mod specific pentru cei cu ADHD, susținând EFT ca strategie practică de compensare pentru îmbunătățirea funcționării zilnice.
Această revizuire sistematică a 13 studii de neuroimagistică a constatat că adulții cu ADHD prezintă alterări în sistemele fronto-striatale, fronto-parietale și limbice legate de controlul executiv și atenție, cu modele care variază în funcție de vârstă. Cercetarea evidențiază potențiale interacțiuni între riscul genetic ADHD și patologia bolii Alzheimer, sugerând că modificările cerebrale legate de ADHD pot persista până la vârsta înaintată și pot crește vulnerabilitatea la declin cognitiv.
