Atenție, impulsivitate și hiperactivitate.
743 de articoleCercetătorii de la Universitatea de Medicină din Pittsburgh au descoperit că adulții diagnosticați cu ADHD se confruntă cu un risc semnificativ crescut de a dezvolta demență sau deficiență cognitivă ușoară pe măsură ce înaintează în vârstă. Studiul sugerează o potențială consecință neuroognitivă pe termen lung a ADHD-ului netratate sau insuficient tratate de-a lungul vieții.
Cercetări analizând date genetice de la 187.000 de adulți vârstnici au constatat că adulții cu ADHD au un risc de peste 4 ori mai mare de a dezvolta demență comparativ cu cei fără ADHD. Studiul oferă dovezi genetice care susțin o legătură epidemiologică stabilită între diagnosticul de ADHD la adult și vulnerabilitatea crescută la demență în vârstă.
Acest studiu retrospectiv pe 121 de pacienți a examinat dacă parametrii metabolici ai imagisticii PET cu [18F]FET preoperatoriu se corelează cu prezentarea convulsiilor în gliomele de grad inferior (grade WHO 2-3). Pacienții cu captare tumidală măsurabilă care s-au prezentat cu convulsii au arătat o activitate metabolică semnificativ mai mare (valori TBRmax și TBRmean) comparativ cu cei fără convulsii, sugerând că biomarkerii imagistici pot prezice riscul epilepsiei la pacienții cu gliom.
Această revizuire narativă consolidează dovezi care susțin un model de maturare cerebrală întârziată, specific la nivel regional și eterogen, în ADHD pe multiple domenii: comportamental, neuroimagistică (EEG, RMN) și genetic. Autorii identifică patru provocări critice nerezolvate și propun urmărirea cohortelor longitudinale, modelarea multimmodală a vârstei cerebrale, analiza eterogenității și cadre de progresie a bolii pentru a avansa diagnosticul precis al ADHD și intervențiile terapeutice.
Această trecere sistematică în revistă a 43 de publicații compară stările de flux cu experiențele atenționale legate de autism și ADHD, cum ar fi hiperfocusul, inerția autistă și monotropismul. Deși aceste stări împărtășesc caracteristici precum concentrarea intensă, ele diferă fundamental: inerția autistă împiedică tranzițiile dintre sarcini, monotropismul implică o focalizare rigidă și inflexibilă, iar hiperfocusul este adesea involuntar și marcat de dereglare emoțională, contrastând cu natura adaptivă și orientată pe obiective a fluxului.
Această recenzie examinează deficitele de limbaj în patru condiții neurologice majore—boala Alzheimer, accidentul vascular cerebral, scleroza multiplă și boala Parkinson—evidențiind cum deficitul subtil de limbaj poate determina declinul cognitiv mai larg. Autorii discută substraturile neuroanatomice, manifestările clinice și instrumentele emergente de evaluare a vorbirii bazate pe învățarea automată pentru detectarea acestor disfuncții de limbaj adesea trecute cu vederea.
Acest studiu a examinat diferențele de procesare atențională între sindromul de dezangajare cognitivă (CDS) și ADHD folosind eye-tracking pentru a măsura cum adulții se orientează și mențin atenția pe fețe emoționale versus neutre. Rezultatele au arătat că persoanele cu CDS au demonstrat o orientare inițială redusă către fețele furios, dar atenție prelungită la toate fețele emoționale, în timp ce cei cu ADHD au arătat timp de fixare crescut specific pe fețele furios, sugerând profiluri atenționale distincte între aceste condiții.
Acest studiu clinic validează un biomarker electrofizioloigic pentru a prezice răspunsul la tratament la rTMS de înaltă frecvență la adulții cu ADHD și explorează Stimularea Asociată Pereche Cortico-Corticală (ccPAS) ca o abordare alternativă pentru pacienții incompatibili cu biomarker. Participanții compatibili cu biomarker au arătat o gravitate mai mică a simptomelor la linie de bază și o inhibiție a răspunsului mai bună comparativ cu participanții incompatibili, cu rezultate diferențiate ale tratamentului pe protocoale.
Această analiză de politică examinează extinderea autorității Noii Zeelande de prescriptie a stimulanților pentru ADHD la adulți din îngrijirea secundară la îngrijirea primară (efectivă februarie 2026), evidențiind potențialele beneficii pentru accesul la tratament alături de preocupări privind calitatea diagnosticului și echitatea. Autorii susțin că fără instruire obligatorie, standarde de competență și resurse adecvate, beneficiile politicii pot fi distribuite inegal între populații.
Acest studiu transversal a comparat expresia trăsăturilor autiste la rudele neafectate ale indivizilor cu schizofrenie și tulburare bipolară versus controale sănătoase, folosind Autism Spectrum Quotient. Constatările au relevat trăsături autiste semnificativ crescute în ambele grupuri de rude, în special în domeniile comunicării și imaginației, sugerând mecanisme genetice/neuroevolutive comune care stau la baza acestor condiții psihiatrice.
Această recenzie examinează tulburarea din spectrul autist și tulburările din spectrul psihotic ca afecțiuni neuroevolutive cu origini în perturbații cerebrale precoce, mai degrabă decât procese cu debut în vârsta adultă, analizând diversitatea lor distinctă de simptome prin prisma disfuncției circuitelor cerebrale. Autorii sintetizează patru decenii de cercetări privind conectivitatea structurală și funcțională pentru a înțelege cum sistemele cerebeloase și corticale contribuie diferit la aceste tulburări în funcție de momentul și natura perturbării evolutive.
Noua Zeelandă a implementat în februarie schimbări de politică pentru a extinde autoritatea medicilor de familie de a prescrie medicamente pentru ADHD, cu scopul de a îmbunătăți accesul la tratament. În ciuda acestei reforme, persistă obstacole semnificative, inclusiv lacune în formarea furnizorilor de servicii, costurile medicamentelor și provocări continue de accesibilitate.
Acest studiu transversal a comparat 202 pacienți psihiatrici ambulatori (133 cu tulburare depresivă majoră, 69 cu tulburare bipolară) utilizând măsuri validate de depresie și anxietate. Rezultatele au arătat că nu există diferențe semnificative în prevalența distresului anxios (42,9% vs 43,4%) sau în severitatea generală a simptomelor depresive între cele două grupuri de diagnostic.
Această revizuire sistematică a examinat apariția oboselii în tulburări de dispoziție, tulburări de anxietate, tulburări de personalitate și condiții legate de traumă prin analizarea a 46 de studii (40 raportând date de prevalență). S-a constatat că oboseala este foarte prevalentă (18-100%) în toate aceste condiții de sănătate mintală, cu dovezi sugerând că oboseala poate prezice debutul depresiei și invers.
Acest raport de caz documentează rezultatele clinice ale esketaminei (un spray nazal aprobat de FDA pentru depresie rezistentă la tratament) la un pacient cu depresie concomitentă, ADHD și trăsături din spectrul autist. Raportul oferă observații bazate pe dovezi privind răspunsul simptomelor și tolerabilitatea în această prezentare comorbidă complexă.
Această meta-analiză în rețea evaluează tratamentele farmacologice pentru adulții cu tulburare de folosire a stimulanților și ADHD, analizând 6 studii randomizate controlate. Sărurile mixte de amfetamină în doze mai mari și metilfenidatul au arătat o eficacitate superioară pentru abstinența continuă și reducerea folosirii stimulanților comparativ cu placebo.
Acest studiu bazat pe populație a analizat factorii de risc genetic în 20 tulburări psihiatrice și de abuz de substanțe la 1,5 milioane de indivizi suedezi utilizând analiza de rețea, revelatoare cinci clustere interconectate (tulburări internalizante, externalizante, neuroevolutive, de alimentație și psihotice) cu mai multe tulburări prezentând modele de risc genetic tranzitoriu. Depresia majoră și tulburarea de utilizare a drogurilor au ieșit în evidență ca noduri centrale ale rețelei, în timp ce rezultatele sugerează o vulnerabilitate genetică comună în limita diagnosticelor, mai degrabă decât etiologii distincte.
Acest studiu longitudinal urmărește rezultatele clinice, tolerabilitatea medicamentelor și îmbunătățirile comportamentale la adulții cu ADHD în diferite populații culturale. Abordarea multimodală oferă dovezi privind eficacitatea tratamentului și profilurile de siguranță în populații diverse de adulți cu ADHD.
