Atenție, impulsivitate și hiperactivitate.
743 de articoleUn studiu de neuroimagistică a constatat că metilfenidatul (un stimulent pentru ADHD) crește nivelurile de cateholamine și îmbunătățește recrutarea resurselor cognitive în timpul procesării propoziţiilor gramatical complexe la adulții sănătoși. Cercetarea demonstrează cum sistemele neurochimice modulează prelucrarea limbajului la nivel cerebral.
Această meta-analiză a 18 studii a examinat ratele de recurență ale osificării heterotopice neurogenă (formarea anormală de os după leziuni ale măduvei spinării sau leziuni cerebrale traumatice) după ablația chirurgicală, comparând tratamentul farmacologic, radioterapia și absența intervenției suplimentare. Terapia farmacologică a arătat o tendință către recurență mai scăzută (9,34%) comparativ cu radioterapia (15,71%) sau absența tratamentului (13,55%), deși diferențele nu au fost semnificative din punct de vedere statistic.
O femeie în vârstă de 30 de ani cu sindrom Down și epilepsie rezistentă la medicamente a dezvoltat umflarea severă a limbii (macroglosie) cauzată de muşcarea repetată a limbii în timpul ciupurilor de convulsii tonice, complicată de infecție și edem. Tratamentul conservator, inclusiv optimizarea convulsiilor, protecția mecanică împotriva muşcării și terapia antimicrobiană/cu corticosteroizi, a rezolvat cu succes afecțiunea fără a necesita intervenție invazivă a căilor respiratorii.
Acest studiu bazat pe populație a inclus 10.936 de copii cu vârsta cuprinsă între 6-10 ani și a examinat asociații dintre tulburările de vedere (anizometropie, strabism, ambliopie) și condițiile neuroevolutive. Copiii cu autism au prezentat o prevalență semnificativ mai mare a tuturor trei condițiilor oculare, în timp ce ADHD a fost asociat cu risc crescut de anizometropie; autism și ADHD comorbide au arătat ratele cele mai ridicate de anizometropie.
Acest studiu de control randomizat în clustere a evaluat dacă o scurtă instruire a pediatrilor în metodele de Prevenire a Devierii Stimulanților (SDP) ar putea reduce utilizarea non-medicală a medicamentelor ADHD în rândul pacienților adolescenți din șapte clinici din SUA. Studiul a inclus 32 de furnizori de servicii și 357 de adolescenți cu rate ridicate de retenție (89-97% la 18 luni), demonstrând implementarea cu succes a protocolului de intervenție.
Acest studiu empiric a examinat modul în care trăsăturile de insensibilitate emoțională și simptomele tulburării spectrului autist sunt asociate în mod unic cu deficite diferite de empatie la copiii cu probleme de conduită. Rezultatele au arătat că simptomele autismului prezic în mod specific dificultăți în recunoașterea emoțiilor, în timp ce trăsăturile de insensibilitate emoțională prezic răspunsuri empatice reduse, cu efecte combinate atunci când ambele condiții sunt prezente.
Mutismul selectiv și anxietatea socială severă pot prezenta asemănări cu tulburarea de spectru autist, în special când evaluarea are loc doar în medii necunoscute, ceea ce riscă o diagnostic greșit. Evaluarea multidisciplinară în contexte atât familiar cât și necunoscut este esențială pentru a distinge aceste condiții, deoarece comportamentele legate de anxietate sunt dependente de context, în timp ce autismul implică dificultăți sociale și de comunicare pervasive în toate mediile și relațiile.
Această analiză narativă examinează suprapunerea simptomatică și potențiala comorbiditate între tulburarea din spectrul autist și tulburarea afectivă bipolară, explorând dacă trăsăturile autiste pot crește susceptibilitatea la dezvoltarea tulburii bipolare sau severitatea acesteia. Autorii discută date epidemiologice, provocări diagnostice, mecanisme neurobiologice și recomandă o diagnosticare diferențială prudentă cu observație longitudinală și colaborare interdisciplinară pentru indivizii cu ambele condiții.
Un studiu prospectiv de cohortă pe 141 de copii vietnamezi cu ADHD și apnee obstructivă în somn a arătat îmbunătățiri semnificative în parametrii somnului (indicele evenimentelor respiratorii a scăzut de la 11,8 la 4,4 evenimente/oră) și în simptomele ADHD evaluate de părinți pe parcursul a 6 luni cu tratament multidisciplinar individualizat. Mai mult de jumătate dintre copii s-au îmbunătățit cu cel puțin o categorie de severitate, demonstrând că tratarea apneei obstructive în somn comorbidă beneficiază substantial simptomatologia ADHD în populațiile pediatrice.
ADHD-ul la adulți afectează aproximativ 2,5% din populația mondială și coexistă frecvent cu afecțiuni psihiatrice (anxietate, tulburări de dispoziție, somn, consum de substanțe) și condiții somatice (obezitate, boli cardiovasculare, diabet). Evaluarea cuprinzătoare utilizând scale de evaluare standardizate și tratamentul care combină psihoeducația, farmacoterpia (medicamente stimulante sau non-stimulante) și intervenții psihosociale sunt esențiale, deși mulți adulți rămân nediagnostichazi.
Acest studiu de neuroimagerie a examinat deficitele integrării vizual-motoare (IVM) la 332 de copii cu ADHD comparați cu 103 de subiecți control sani, descoperind că 28,92% dintre copiii cu ADHD au prezentat performanță IVM anormală corelată negativ cu simptomele esențiale. Utilizând spectroscopia funcțională în infraroșu apropiat în stare de repaos, cercetătorii au identificat asociații indirecte statistice între conectivitatea funcțională atipică în rețelele în mod implicit și de atenție și simptomele ADHD, cu IVM acționând ca factor mediator.
Această revizuire de domeniu mapează literatura empirică privind modul în care adulții cu ADHD consumă tutun, cannabis, alcool, cocaină și stimulanți neprescriși la rate mai ridicate decât populația generală, examinând dacă consumul de substanțe reprezintă automedicamente pentru simptome versus consum recreativ sau vulnerabilitate comună la adicție. Studiul caracterizează sistematic modul în care ipoteza automedicamente este formulată și operaționalizată în literatura științifică pentru diferite substanțe.
Această revizuire clinică examinează riscul substantial crescut al tulburărilor psihotic (tulburarea bipolară, schizofrenia, psihoza) la persoanele cu ADHD, cu rapoarte de cote variind între 4,7-8,9, și discută mecanismele explicative potențiale, inclusiv factorii neuroevolutivi comuni și simptomatologia suprapusă. Autorii evaluează dacă simptomele ADHD pot reprezenta manifestări timpurii ale tulburărilor psihotic, examinează datele de siguranță privind medicamentele pentru ADHD (noting că metilfenidatul nu prezintă risc psihotic crescut), și subliniază necesitatea stratificării riscului pentru a ghida urmărirea clinică prior.
Acest studiu longitudinal a analizat modelele de metilare a ADN-ului la 94 de copii/adolescenți (vârsta 9,5-14,5 ani) pe multiple puncte temporale pentru a identifica biomarkeri epigenetici asociați cu simptomele ADHD persistente versus remise. Rezultatele au arătat metilarea diferențială la situsuri CpG specifice între cei cu ADHD persistent și controale, sugerând că schimbările epigenetice pot reflecta rezultatele clinice în dezvoltare.
Acest studiu a comparat ratele încercărilor de suicid și ideația suicidară între pacienții psihiatrici ambulatori cu BPD-ADHD comorbid versus BPD singur, constatând că grupul doar BPD a raportat de fapt semnificativ mai multe încercări de suicid pe viață și ideație suicidară actuală. Rezultatele sugerează că ADHD comorbid nu crește riscul de suicid la pacienții cu BPD, contrar așteptărilor inițiale bazate pe caracteristicile impulsivității comune și disregulării emoționale.
Un studiu transversal pe 55 de pacienți adulți cu ADHD netratați și 32 de subiecți de control sănătoși a găsit niveluri seric semnificativ mai scăzute ale peptidei eliberatoare de gastrin și neuromedina B în grupul ADHD comparativ cu controalele. Rezultatele sugerează că acești neuropeptizi ar putea avea un rol de biomarker în fiziologia patologică a ADHD-ului la adulți.
Acest studiu evaluează modelele de rețea cerebrală binară și ponderată derivate din imagistica spectru de bază a difuziei (DBSI) pentru identificarea copiilor în vârstă preșcolară cu tulburare de spectru autism versus controale cu dezvoltare tipică. Modelul de rețea ponderată a obținut o acuratețe de 94,7% folosind metrici din teoria grafurilor, inclusiv eficiență globală și modele de conectivitate în club bogat.
Acest studiu propune o rețea de învățare profundă multimodală care combină imagistica fMRI în stare de repaus cu date non-imagistice pentru a îmbunătăți acuratețea diagnosticului TSA prin introducerea unei metode inovative de selecție a caracteristicilor (CDDS) și o arhitectură de autoencoder variațional-autoencoder de dezvuiere. Abordarea adresează limitările metodelor diagnostice tradiționale prin reducerea subiectivității și îmbunătățirea extracției caracteristicilor pentru predicții clinice mai fiabile.
